“For to be free is not merely to cast off one’s chains, but to live in a way that respects and enhances the freedom of others.”
Nelson Mandela
Exact asa a fost la mine. Am o nevoie excesiva de libertate. O libertate pe care o resimt pe toate nivelurile posibile. E, daca vreti, nevoia de libertate pe care multi dintre noi o experimentam in adolescenta, extinsa pana in prezent. Deci da, din anumite puncte de vedere, probabil ca inca nu m-am maturizat. Dar asta ma ajuta sa fiu mai bun in fiecare zi, ma ajuta sa am puterea si curajul sa iau decizii, ma ajuta sa imi doresc tot timpul sa fiu tot ce as putea fi, chiar daca uneori e greu.
Nevoia asta excesiva de libertate m-a ajutat sa vreau sa stiu cine sunt iar asta mi-a dat si inca imi da foarte multa incredere. La nivel profesional, rezultatul acestei nevoi de libertate este ca fac fix ce imi place sa fac si imi permit (financiar) sa fac asta fara sa mor de foame. Da’ stiti care e acum noua provocare? Exact cea despre care vorbeste Mandela.
Acum ca mie mi-a reusit, cum fac ca si cei din jurul meu sa isi permita asta? Se dovedeste a fi mult mai complicata decat prima. Psihologic vorbind, nu suntem si nu ar trebui sa fim atat de responsabili pentru cei din jurul nostru cum credem. Psihologic vorbind, probabil ca nu-s prea sanatos la cap. :)
Insa e mai mult decat atat. Nu e vorba numai despre a iti pasa de cei din jurul tau si nu e vorba numai despre provocare, desi evident ca si astea conteaza. E vorba despre ceva in care cred: ca oamenii nu ar trebui sa munceasca decat ce le place, iar asta ar trebui sa fie suficient. Cred ca abia acum incepe etapa doi.
Avem nevoie de libertate ca sa existam , sa evoluam , sa creem . Ceea ce se intampla relativ des este ca nu ne dam seama ca nu avem doza de libertate necesara care ne-ar permite o dinamica in faza cu ceea ce suntem cu adevarat . Apoi , felul in care fiecare si gaseste portite spre libertate difera , in functie de context , de varsta , de posibilitati . Cand eram mica aveam impresia ca sunt inchisa intr-un cub care , la randul lui , este inchis in alt cub . Si asa mai departe . Cum se spune , adevarul iese din gura copiilor … poate era felul mea de a descrie lipsa de libertate , constrangerile lumii exterioare . Ca sa ies din starea de “ne-libertate” impusa citeam , evadam in alte lumi , imi cream o lume imaginara , construita pe baza personajelor din carti . Asa am supravietuit .
Gary Vaynerchuk: Do what you love (no excuses!)
http://sirimie.blogspot.com/2010/03/gary-vaynerchuk-do-what-you-love-no.html
Toader: si eu :)