In unele zile ma trezesc crezand. Ca oamenii nu ar trebui sa munceasca decat ce le place. Si sa le fie suficient. Ca suntem suficient de buni incat sa meritam asta si ca “nu poti face mereu ce iti place” e o mare mizerie. Ca generatia noastra este probabil prima care chiar ar trebui sa isi permita asta.
Probabil tine foarte mult de modul in care am fost crescut fiindca aproape in fiecare zi cred asta. Insa doar in unele zile ma trezesc crezand. Si atunci nu doar ca zambesc, ci simt si ca pot face lucruri. Pentru mine, dar si pentru cei din jur. Si ca drumul ala care nu e mereu drept se va indrepta. Dintr-un motiv pe cat de imatur, pe atat de puternic: C-asa vreau eu!