In unele zile ma trezesc crezand. Ca oamenii nu ar trebui sa munceasca decat ce le place. Si sa le fie suficient. Ca suntem suficient de buni incat sa meritam asta si ca “nu poti face mereu ce iti place” e o mare mizerie. Ca generatia noastra este probabil prima care chiar ar trebui sa isi permita asta.
Probabil tine foarte mult de modul in care am fost crescut fiindca aproape in fiecare zi cred asta. Insa doar in unele zile ma trezesc crezand. Si atunci nu doar ca zambesc, ci simt si ca pot face lucruri. Pentru mine, dar si pentru cei din jur. Si ca drumul ala care nu e mereu drept se va indrepta. Dintr-un motiv pe cat de imatur, pe atat de puternic: C-asa vreau eu!
Andrei Roşca for president. ^_^
si eu! ;)
E foarte frumos ca ai acest crez, insa marea problema a generatiilor tinere, aflate la inceput de drum profesional, e reprezentata de “ratacire” – nu stiu nici macar ce le-ar place sa faca. Si aici vad o mare buba in sistemul de invatamant autohton. Scoatem pe banda rulanta din facultati, tineri frustrati si indecisi, care nu stiu pe ce drum profesional sa mearga.
Mai trebuie sa dai din picior si the picture is perfect!
Si da, sunt de acord ca ar trebui sa ne permitem sa facem ce vrem
Ciprian: da, asa este, acolo e problema. Stiu, incerc sa lucrez la asta.
Andrei, in primul rand – adica asta de-l scriu acu :)- felicitari!
pentru scuadra si pentru cadra.. in care te referi la carti.
”Drumul care nu e drept dar care se va indrepta” m-a dus cu gandul la un pasaj bun cu oamenii din Şotronul lui Cortazar: ”Am impresia ca,indata ce am sa indrept ca lumea cuiele, o sa stiu la ce imi sunt de folos.”
Si am dat sa observ ca el indreapta cuiele si noi credem ca drumul se indreapta singur.
Apoi am citit de ce se indreapta drumul: ”C-asa vreau eu!”
Da, e cel mai puternic si cel mai matur motiv. E motivul pentru care un copil incepe sa mearga; daca nu ar fi in firea/natura lui vointa de a merge, nimeni nu l-ar putea face sa mearga. Cand esti mic, nu iti dai seama ca faci lucrurile cum vrei tu – nu ai (nevoie de) cuvinte pentru asta. In schimb, mai tarziu, au altii. ”Faci ce vreau eu/lumea, imaturule!” Si, uite asa, faptul innascut de a fi la cea mai mica distanta de tine e resimtit ca gresit pentru ca esti la mare distanta de ei, maturii. Si, incet-incet, iei tu insuti distanta fata de tine si ajungi sa spui ”doresc asta dintr-un motiv imatur”
Hm. Scriind aci, eu insami fac un exercitiu de maturizare :)
Magda: scriind, toti facem. :)
Salut Andrei
Ghici ce am primit eu de la TDC?
E aproape gata desi practic o recitesc acum.
E o carte care se citeste “dintr-o rasuflare”
Multumesc
si ai foarte mare dreptate.
daaa
uite, aici chiar am exagerat cu exersarea maturitatii:)
http://www.libhumanitas.ro/face-a-book-2/
hm. la varsta mea mai mare –aa –. (punct)
m
Anto: ce ma bucur ca iti place! multumesc frumos.
si daca eu vreau altceva decat ceea ce vrei tu? nu ne batem cap in cap? nu iese naspa?
Ramane de vazut :)
si cui ii place sa lucreze in fabrica, la turnatorie? sa asambleze echipamente. sa fie miner, agricultor sau chiar paznic?
viitorul in care toti oamenii ar lucra in servicii este mai rau decat viitorul in care am avea razboi nuclear :D sau poate ai alta solutie de organizare sociala :)
Gia: stiu paznici care castiga mii de euro pe luna. Deci, da, cred ca si acolo se poate, daca iti faci treaba foarte foarte bine.
Era zicala aia: alegeţi un job unde să faci ce îţi place şi nu va trebui să munceşti niciodată.