Modestia, asa cum e ea definita de mare parte dintre oameni, nu e printre calitatile mele. Insa o pot aprecia la altii atunci cand o vad. Mi se pare ca multi dintre oamenii astia, din punct de vedere social, sunt niste sinucigasi, insa dincolo de asta, ii pot admira. :)
Uneori, modestia altora ma pune in incurcatura, ma scoate brutal din zona de confort. Istoricul meu nu mi-a dat voie sa o dezvolt (pana acum) atat de mult cat mi-as fi dorit. Poate si fiindca am avut nevoie ca in timpul asta sa dezvolt o rezistenta la aroganta si tupeul lumii de business. Intr-o camera plina de oameni aroganti si agresivi, singurul om modest are mari sanse sa si-o ia cel mai des. Poate ca am vazut asta de atat de multe ori incat m-a schimbat.
Mai cred insa ca putine lucruri sunt definitive si n-am niciun dubiu ca as putea sa invat si eu modestia, daca mi-as propune. De altfel, e pe lista de lucruri pe care vreau sa le schimb la mine. Pe locul 17, insa totusi pe lista. :)
Raed Arafat mi-a zis odata ca “din anumite puncte de vedere noi doi suntem la fel”. Am zambit incurcat si am tacut. Habar n-aveam care-s punctele alea de vedere, insa imi era clar ca modestia nu era printre ele.
Cand l-am cunoscut pe Ivan Patzaikin in pauza unei conferinte de business eram in elementul meu si tocmai avusesem un schimb de replici destul de dur cu un mare “om de business”, explicandu-i de ce ceea ce face el nu e etic. Apoi m-am salutat cu Patzaikin, m-am prezentat si i-am zis ca as vrea sa vorbim putin. Nu cred ca o sa uit naturaletea cu care, punandu-se in miscare catre sala de conferinte, m-a luat de brat cu un gest inca necatalogat de mine, undeva intre “insoteste-ma pana la sala” si “sigur, ai toata atentia mea”.
Si, brusc, nici contextul, nici costumul, nici viteza de reactie si capacitatea de autocontrol folosite mai devreme n-au mai insemnat nimic. Puteam la fel de bine sa fiu in pijamale, uitandu-ma la desene animate pe Cartoon Network inainte sa plec la scoala. Modestia aia m-a dezarmat. Fara sa ma jigneasca, fara sa ma faca sa par mic si fara sa am nevoie sa ma simt mare. Si mi-am dat seama ca vreau si eu ce au ei. Intr-o zi.
*cuvintele din titlu sunt ale lui Ralph Waldo Emerson
modestia celor de care vorbesti se aseamana oarecum cu respectul, atitudinea autentica si cavalerismul celui de-al treilea tip de “depozitari” despre care vorbeste Catalin Stefanescu in articolul de aici: http://webeurop.foroactivos.net/t885-ciulei
citez: “…simplitatea de a-l accepta, cu bucurie, pe cel mult mai bun decît tine.”
cred ca e greu de atins, si, era sa zic ca necesita efort. dar nu-i asa. trebuie doar autenticitate si coloana vertebrala.
frumos articol ca mai toate de pe aici.
Dragul meu,
Cand aveam varsta de 35 de ani am vizitat un calugar dintr-o manastire vestita din Romania, care locuia intr-o chilie sapata in piatra undeva la cca.100 m de aceasta…in fata chiliei avea o masa veche ( cred ca avea peste 100 de ani),crapata ,dar inca solida…Deoarece eram foarte vanitos ,i-am propus calugarului sa-i dau bani ( atunci aveam suficienti)ca sa-si cumpere o alta masa…raspunsul sau a fost de un nu categoric,spunindu-mi ca el are peste 90 de ani iar aceea masa mai rezista peste 20 de ani si mai poate fii folosita de altul mult timp …binenteles ca m-am simtit jignit , dar …cuvintele lui m-au urmarit multa vreme…mai tarziu am inteles ce a vrut sa spuna…Modestia ,intelepciunea, vine de la sine odata cu varsta , iar tineretea daca nu ar fii voluptoasa ,zburdalnica , nu ar mai exista progres…
Ma surprinde sa spui despre tine ca nu esti un om modest. Dac-ar fi trebuit sa gasesc cinci cuvinte cu care sa te definesc, modestia sigur ar fi prins loc printre ele.
:) si iata cum imaginea proiectata nu se potriveste uneori cu ce sursa proiectiei. De data asta intr-un mod fericit. Multumesc, Daniela.
ZAMFIROIU: nu suna rau ce zici tu. E ceva de care m-as putea agata. :)
CRISTIG: multumesc, ma bucur ca iti plac.