fbpx

Vremea intrebarilor – Octavian Paler

Mi se pare trista isteria care s-a produs imediat dupa moartea lui Octavian Paler. Toata lumea a inceput sa caute cate o carte de-a lui, […]

15/06/2007
3 min read

Mi se pare trista isteria care s-a produs imediat dupa moartea lui Octavian Paler. Toata lumea a inceput sa caute cate o carte de-a lui, sa il citeasca macar acum, dupa ce “s-a mutat intr-o stea”. Ba chiar mai mult, televiziunile au inceput sa transmita “stiri” penibile, alaturand imagini de la inmormantare celor in care se prezinta ultimele X volume din Viata pe un peron, “singura carte a lui Octavian Paler care se mai gaseste in librarii”. Sunt convins ca si librariile online au inceput sa primeasca, brusc, comenzi peste comenzi de la oamenii care nu asteptau altceva decat transformarea unui Om in clasic, pentru a incepe sa citeasca ce a scris.

In toata aceasta isterie, dupa ce am cumparat domeniul octavianpaler.ro ca sa ma asigur ca nu il ia nimeni sa il umple de reclame, la cateva zile dupa moartea lui Paler, am mai dat o tura prin anticariatele pe care le frecventez si, nu mica mi-a fost mirarea cand, salutandu-l pe anticar, am primit un raspuns ce mi-a luminat ziua: “Am ceva nou de Paler. L-am pastrat special pentru dvs. Vremea intrebarilor. Cu autograf.” :)

La fel de mirat am fost si cand am inceput sa citesc cartea si mi-am dat seama ca este despre… revolutia din ’89 si, mai ales, despre ce s-a intamplat in anii imediat urmatori si modul in care Paler judeca cele ce s-au petrecut.

E o carte atipica pentru Paler iar celor obisnuiti cu eseurile lui e posibil sa li se para o carte facila, lipsita de profunzime, care se bazeaza mai mult pe relatarea evenimentelor la care a participat autorul. Foarte interesanta este insa structura cartii. Fara a fi o culegere de texte publicate, in Vremea intrebarilor apar fragmente din mai multe articole publicate de Paler, in special in Romania Libera, in perioada ’90-’94. Fiecare dintre aceste fragmente este completat de cateva comentarii adaugate cativa ani mai tarziu, la momentul scrierii cartii, adica in 1995. Se poate astfel face o comparatie destul de usor intre modul in care vedea el lucrurile atunci, exact dupa revolutie, cu viziunea pe care o avea in ’95, mult mai limpede, mai concreta, dar deznadajduita.

Desi din punct de vedere al consistentei cartea mi se pare cea mai diluata dintre toate cele pe care le-am citit pana acum, Vremea intrebarilor este o carte importanta in bibliografia lui Paler. Din punctul meu de vedere, este o dovada de netagaduit a faptului ca nu a avut niciun fel de simpatie fata de Ceausescu si toti cei din jurul sau iar singurul motiv pentru care, dupa ’89, a atacat constant puterea a fost speranta lui intr-o Romanie mai buna. Ar fi fost o arma puternica, sustinuta de articole care probabil se mai aflau inca in arhive, o arma cu care ar fi putut sa loveasca pe multi dintre cei ce l-au atacat in ultimii ani ai vietii si, urat, mai ales dupa.

Nu stiu de ce Octavian Paler nu a vrut sa foloseasca aceasta arma insa imi pot usor imagina ca el credea intr-adevar in ceea ce a scris, chiar in Vremea intrebarilor:

Ca individ, iti poti permite sa te aperi prin dispret, ignorand atacurile ignobile. Uneori, e chiar necesar sa faci asta. Viata e prea scurta ca s-o risipesti contempland o mocirla.

Din Vremea intrebarilor:

Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti.

Imi puneam, de aceea, din cand in cand, intrebarea daca nu era mai bine sa-mi vad de obsesiile mele normale. Nu ma aflam in locul meu in galceava politica. Imi pierdeam un timp pretios, pe care nu mai aveam cum sa-l recuperez si care, la varsta mea, implica riscul unor pierderi definitive, fara sa am, macar, justificarea unei pasiuni sau a unei ambitii.

Recenzie publicata pe bookblog.ro

Abonează-te la ZeroPlus Insider

Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce pune la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.

Andrei Rosca

Start the conversation

Let's start a personal, meaningful conversation.

Example: Practical philosopher, therapist and writer.

 

Faptul ca oamenii ii cauta cartile este un lucru foarte bun. Asta inseamna ca a reusit sa ajunga la multi. Sunt convins ca se intampla si inainte. Daca acum solicitarile au crescut, asta echivaleaza cu o recunoastere a marelui Paler.

Cu cat vor citi mai multi cu atat va fi mai bine.

PS: Daca ai rezervat domeniul, poate faci si ceva cu el. Poti insitui un premiu Octavian Paler bazat pe un concurs de eseuri, spre exemplu.

 

Alexa, din pacate in momentul de fata nu am timp sa ma ocup si, oricum, nu sunt eu persoana cea mai potrivita sa fac concursuri de eseuri. Insa daca te intereseaza sau stii pe cineva care ar putea sa o faca asta mai repede si mai bine, spune-mi si discutam, cu cea mai mare placere.

Nici mie nu imi convine ca sta acolo gol.

 

Mi-ai parut destul de “implicat” in domeniu si am sperat/crezut ca poti sa dai drumul la ceva. :)

Poate apare totusi cineva.

Succes!

 

Alexa, daca nu apare cineva, promit sa ii dau eu drumul, la un moment dat, site-ului (sau unui blog) pe domeniul respectiv. Si eu sper insa sa apara cineva cu mai mult timp liber.

 
Hyp3r Dr3amsays:

Ciudat intr-adevar cum devii recunoscut abia dupa ce mori…scriitor, artist, actor, chiar nu conteaza…grabeste-te spre groapa mai repede ca sa ajungi sa fii recunoscut…si asta inca din secolele trecute. Sau si mai nou, o varianta mai moderna, baga-te intr-un scandal…e si mai si. Nu este trist, ciudat sau iesit din comun, ci doar penibil. Mai bine un anonim decat un mort in cimitir…cam asta te fac toate astea sa iti doresti.

 

Eu am apreciat muuult, tare mult, “Scrisori imaginare”. Am citit cartea când aveam mare nevoie de o…revenire printre optimiÅŸti…DeÅŸi Paler se “autopersifla” des, se ÅŸi iubea enorm pe sine…Te ironizezi ÅŸi te “repari” singur dacă ajungi să te cunoÅŸti ÅŸi dacă ÅŸtii că poÅ£i dărui ceva…Altfel ai rămâne doar într-un bârlog auster…fără corespondenÅ£i, fie ei ÅŸi “imaginari”.

Link copied to your clipboard
Andrei Rosca

Articole scrise recent

TRECI
(SAU ITI DORESTI SA TRECI)
PRINTR-O SCHIMBARE?

Dacă te întrebi în ce măsură te pot ajuta să deblochezi o situație în care te afli acum, scrie-mi pe [email protected]



Featured Articles

Uncategorized19/02/2006

Cea mai importanta resursa

Faceam acum ceva timp un calcul, suparat pe obiceiul cuiva de a dormi mai mult decat sta treaz. Diferenta, din punctul meu de vedere, dintre […]

Uncategorized19/02/2006

Ciobanii si cinematografele

Am fost sa vad un film ieri la Hollywood Multiplex. Cu aceasta ocazie mi-am reamintit cate ceva despre ce inseamna respectul pentru cei din jur, […]

Uncategorized19/02/2006

Despre vise, scopuri si succes

Cred ca unul dintre lucrurile care face ca oamenii sa poata fi impartiti in doua categorii – oameni de succes (in afaceri, dragoste, cariera sau […]