Nu doar ceilalti ne eticheteaza, de multe ori ne etichetam singuri, de buna voie si nesiliti de nimeni. Cand eticheta ne-o pun altii, spunem ca ne judeca. Cand ne-o aplicam noi, ii zicem personal branding. Asta suna bine. Si daca nu stim marketing, tot suna bine.
Fiindca oricat de putin marketing am sti, ne dam seama rapid ca etichetele de pe borcane sunt puse cu scopul de a creste sansele ca acel borcan sa se vanda. Nimeni nu cumpara un borcan fara eticheta, plin cu o “substanta” maro-portocalie de consistenta incerta. Insa daca pe borcan scrie “gem de prune” sau “dulceata de portocale”, s-ar putea ca unii sa dea banii. Atata lucru stim si noi. Asa ca, evident, ne atasam etichete care spun ceva despre noi. De cele mai multe ori, ceva pozitiv.
Cam astea erau lucrurile la care ma gandeam zilele trecute si care m-au dus la intrebarea: eu ce etichete mi-am atasat? Si, mai ales, ce importanta au aceste etichete pe care ni le punem singuri?
Un exemplu bun este cuvantul “antreprenor”. E o eticheta de care sunt foarte mandru si pe care n-as da-o niciodata pe una de “CEO”, “manager” sau “specialist in marketing”. Intrebarea este de ce? M-am gandit mult la asta. Cred ca imi place atat de mult fiindca spre deosebire de alte etichete, spune mai multe despre mine. Cel putin pentru mine, a fi antreprenor inseamna mult mai mult decat a avea proiecte/firme pe care le-ai pornit si pe care le conduci. Inseamna mai mult chiar decat a fi independent. Odata cu eticheta vin o serie de atribute si, mai ales, o anumita mentalitate.
Pachetul de atribute este intotdeauna, dar intotdeauna, cu plusuri si minusuri. Totusi, daca e un lucru care mi se pare esential si de nesuplinit in antreprenoriat, acela e “mentalitatea”. Recunosc un antreprenor sau un potential antreprenor din primele 3 fraze pe care le spune, din modul in care intra intr-o camera sau din sclipirea aia din ochi pe care oamenii de HR cu experienta o stiu atat de bine. Si sunt convins ca nu sunt singurul care ii recunoaste atat de usor.
Poti sa ai bani, poti sa fii un manager de succes, poti sa fi avut multe reusite in viata si totusi sa nu ai exact acel set esential de pattern-uri mentale care sa te califice in ochii tai pentru a fi antreprenor. Si am zis “in ochii tai” fiindca restul chiar nu conteaza! Nu e relevant daca ceilalti te vad ca fiind antreprenor sau nu, nici macar atunci cand ceilalti sunt colegii tai, oameni cu care incerci sa construiesti lucruri. Sigur, ar fi placut sa te vada asa, ar fi un boost al propriului ego, fiindca e exact eticheta pe care ti-ar placea sa o ai si in ochii altora, nu doar in ochii tai. Dar daca nu se intampla, nu este atat de grav. Pentru ei trebuie sa ai alte atribute, sunt altele de care le pasa mai mult.
Important este sa o stii tu. Si poate ca de asta ne si etichetam uneori. Nu pentru ca vrem ca altii sa stie, ci ca sa ne asiguram ca noi nu uitam.