Cand ma uit in jur si vad cat se agita lumea din online in jurul antreprenorilor am impresia ca asist la o operatiune de salvare care e evident ca se va termina prost. Antreprenorii astia sunt baietii (si fetele) care lesina in mijlocul petrecerii si toata lumea se repede sa ii adune de pe jos si sa le dea sa miroasa saruri strigand dupa apa si medic. In ordinea asta.
Si ma enerveaza, recunosc asta! Ma enerveaza fiindca pana sa inceapa nebunia asta cu ajutorarea antreprenorilor de online nu i-am vazut niciodata ca fiind neajutorati; nu i-am vazut ca fiind copiii cu probleme abandonati ai unei industrii. Iar acum mi se pare ca fiecare conferinta despre antreprenoriat este nu despre oportunitati si recunoastere, ci despre “cum sa facem noi, astia de ne-am strans aici, sa ii ajutam pe saracii antreprenori care nu-s in stare nici sa mearga la baie de unii singuri”. Va spun eu cum sa ii ajutati: lasati-i sa moara.
N-as vrea sa fiu inteles gresit, daca cineva imi cere ajutorul si pot sa il ajut, o sa o fac cu placere. La fel cum si eu am primit ajutor de-a lungul timpului. Dar hai sa nu luam babele si sa le traversam strada cand ele vor doar sa stea pe trotuar si sa se uite la masini.
In antreprenoriat e fix ca in vanzari. Daca e nevoie sa ii dai 3 carje unui om de vanzari, sa faci zeci de traininguri cu el, sa il tii de mana la primele intalniri si sa ii repeti la ureche cat de bun e, probabil ca nu-i! Si cel mai bun lucru pe care il poti face si pentru el dar si pentru organizatia ta e sa ii spui in fata asta. Si daca exista vreo urma de vână in el, se va dezvolta. Daca nu, poate sa se concentreze pe altceva fara sa se mai minta pe el si poate sa devina cu adevarat exceptional la ceva.
Antreprenori sunt oamenii care se descurca, gasesc solutii, isi rezolva problemele, se dezvolta, stiu sa caute ajutor, lupta si nu renunta. Restul sunt niste baieti pe care putem sa ii imbracam noi, sa ii coafam si sa ii fardam cat vrem, vor arata frumos, poate ca vor invata sa vorbeasca frumos pe la conferinte, dar imediat ce noi disparem de langa ei se vor prabusi si vor ramane acolo.
Iar vina nu e numai a lor, e si vina noastra fiindca prin ei, am incercat sa spunem o poveste despre noi. Una care, de cele mai multe ori, nu exista decat in mintea noastra.