…realizez ca sunt prea radical. Iert prea putine, cer prea multe si judec prea des oameni ce gresesc prea rar pentru a fi tintele judecatilor mele pripite. Stiu ca a gresi e omeneste si imi place sa mi se ierte lucruri dar nu intotdeauna gasesc capacitatea de a recunoaste ca greselile altora sunt o dovada de apartenenta la specia umana.
Ma surprind uneori ignorand pentru cateva secunde diferenta dintre a fi om si a fi Om si atunci am impresia ca ma tem. Pentru ca nimic nu ma dezgusta mai mult decat fiarele cu aspect de om. Ma intreb tot timpul daca nu pot sa ii tolerez sau nu vreau sa ii tolerez si ma gandesc ca as putea sa ma prefac ca imi plac. Nu cred ca mi-ar fi foarte greu sa le zambesc fortat si sa le raspund fara sa spun nimic. Deci, nu ii tolerez fiindca nu vreau. In aceasta privinta sunt radical cu riscul de a fi considerat obtuz.
Sunt radical,
nu cred să existe
înger mai urât
ÅŸi demon mai frumos
decât omul,
si, mai mult decât atât,
nu cred să existe
accident mai rodnic
ÅŸi lege mai contrariata
decât omul.
fragment din poezia “Sunt radical” de Adrian Paunescu
Ca sa parafrazez o vorba: Oamenii…nu poti trai cu ei, dar nu poti trai nici fara ei. :)
Asta era spus din cate imi aduc eu aminte la adresa femeilor : “Nu poti trai cu ele dar nici fara ele”…ca o completare. Cat despre oameni, daca stai sa te gandesti cati din ziua de azi mai stiu sa fie Oameni si nu Animale…te ia durerea de cap.
Eu o stiam in varianta cu barbatii. Deh, fiecare vede lumea din perspectiva lui. Cat priveste afirmatia oameni vs animale, toti stim teoria. Fac pariu ca pe oricine am intreba ar afirma acelasi lucru: putini Oameni, multe animale. Si totusi, ele exista…:)
Totuşi, e rău să fii radical? Să vrei mai mult înseamnă să faci mai mult şi mai bine. Ridicând ştacheta, ridici şi media rezultatelor. Cu mult, cu puţin, asta nu contează. Contează că e în sus.
Te înÅ£eleg deoarece aÅŸa sunt ÅŸi eu…
:)
Uneori e bine sa fii radical fiindca nu vei mai avea dureri de cap dupa ce constati ca a tolera pe cineva nu merita efortul. Ajungem sa nu mai trecem peste unele greseli ale celor din jur dupa ce alte persoane au avut “bunavointa” de a demonstra ca a tolera=a fi prost. Nu e profitabil intotdeauna sa fii diplomat si tolerant. Se poate interpreta gresit ca e ok sa-i accepti pe nesimtiti. Ultimii ti se vor urca mai mult in cap si vor incepe sa lase si suveniruri. Sunt momente in care las oamenii sa se manifeste cum vor pentru a vedea care e limita de nesimtire. Din pacate, la unii tinde spre infinit. Cand constat asta, as vrea sa am si eu un buton care sa ma faca sa nu-mi pese. E adevarat ca a gresi e omeneste, dar macar sa aiba curajul sa recunoasca greseala, sa aprecieze ca pot trece peste ea si sa incerce sa nu o mai repete.