Altfel nu ne-am bucura ca sunt locuri in care putem sa inchidem ochii si sa nu auzim nimic. Nici claxoane, nici spoturi tv, nici cooler-ul calculatorului, nici telefonul mobil, nici reminderele pda-ului, nimic. Dar gandurile? Pe astea le mai putem auzi atunci cand se face liniste? Vrem sa le auzim? Intreb si eu. Oricum, nu despre asta voiam sa scriu, ci despre avantajele ritmului nebun (ce cliseu!) in care cei mai multi dintre noi traim.
Mie mi-e clar ca ne invartim prin viata cu o viteza mult mai mare decat cea care ne-ar fi suficienta. Vrem sa facem mai multe, sa fim in mai multe locuri, sa cunoastem mai multi oameni, sa acumulam mai mult si, de fapt, cred ca ne dorim sa apucam sa cunoastem intr-o viata cat mai mult din lumea in care traim. Si atunci crestem ritmul iar si iar, pana cand simtim ca nu se mai poate. Si apoi inca un pic.
Intrebarea e daca nu cumva incetinind ritmul si pastrandu-ne mai mult timp pentru noi am ajunge sa cunoastem mai mult din ceea ce inseamna de fapt viata si, implicit, lumea in care traim. Si daca in obsesia de a afla cat mai mult, alergam cu toata viteza in directia gresita?
Si totusi, cum definesti un ritm alert? Doar pentru ca faci multe lucruri intr-o zi nu inseamna neaparat ca nu mai ai timp si de relaxare sau cunoastere interioara (care intr-adevar, ar trebui sa vina inaintea cunoasterii exterioare). Cred ca este vorba de un ritm prielnic si restul, care indiferent ca sunt lente sau alerte, pur si simplu nu sunt pentru noi.
Da, suntem innebuniti sa facem mereu ceva, sa alergam, sa vedem, sa inghitim, si fiind in viteza nu putem inghiti decat pe-nemestecate, alergam in contrasens. Aici, un post care m-a impresionat mult mult… http://morar.hotnews.ro/ce-am-invatat-de-la-el.html
Sa invatam sa stam, sa incercam sa traim folosind substantive :)
Cel mai grav ar fi sa alergam in toate directiile si sa nu ajungem nicaieri. Fara stapanire de sine si concentrare toate planurile noastre sunt in zadar. Intr-adevar, cred ca avem un stil de viata mult prea agitat :) .
…ca tocmai citeam de dimineata Convorbirile cu Octavian Paler: “Pana la batranete, nu prea avem timp sa ne intrebam care e sensul vietii. Suntem ocupati sa traim. La batranete, avem timp (chiar prea mult!) s-o facem, dar atunci ne izbim de o descoperire penibila: viata are un sens doar daca nu-l cauti!”
Da si nu. Omului trebuie sa-i placa aceasta calatorie continua numita viata, si poate sa-i placa si din mers :) Cat despre directie..hmm…recomand ascultarea de sine. Nu cred in impunerea de trasee/cursuri ale vietii. Viata in sine are intuitia drumului, si de-aceea, cu toate “detour”-urile, as zice ca trebuie urmata constiincios.
Comment-ul Ralucai mi se pare complet.
Poate ca exista un timp pentru semanat si un timp pentru cules. Im ambele cazuri trebuie sa nu-ti lipseasca pasiunea pentru lucrul bine facut. Dar atunci cand te simti coplesit de truda cunoasterii trebuie sa te opresti cateva clipe si sa cobori in tine; in pajistile care te rasfata si-ti aseaza gandurile.
Eu cred in ceea ce Biblia a citat: “Nu da Doamne omului mai mult decat poate duce”.
Si in acest context as vrea sa vezi ce raspuns poate da un copil de 8 ani la ora de religie : “Dumnezeu se intelege mai usor cu copiii mici, ca cei mici au un suflet mai incapator. La oamenii mari, in suflet, e o inghesuiala de rele ca nici nu ai unde sa stai.” :)
So… sa ramanem copii.
:)
Citatul era “Nu da Doamne omului cat poate duce”…eu l-am “cosmetizat” (dar mi-a placut) Mea culpa :P
Acceleratia vorbirii de pune si ea? Ati observat k un discurs lent, cu prea multe cuvinte devine redundant? Zilele trecute, in interes de serviciu, trebuia sa rostesc o formula plina de emfaza. Eu ma simteam o caraghioasa, iar pe interlocutorii mei ii simteam stanjeniti. Abia dupa ce terminam, dupa o privire furisa ma relaxam. De multa vreme am observat graba oamenilor in comunicare, dar, desi vorbim direct, fara nici o retinere, ne intelegem tot mai putin!
dap, si eu am observat asta; toleram din ce in ce mai putin oamenii care nu folosesc abrevieri si care tin cu tot dinandinsul ca frazele lor sa sune decent (cu riscul de a deveni ceva mai lungi)
Andrei, zici corect “ca ne invartim cu o viteza mult prea mare decat cea care ne-ar fi suficienta …si crestem ritmul iar si iar.”
Eu cred ca daca nu facem asta , ramanem de “caruta “, trebuie sa alergam in aceasta competitie care este viata ,cu , si din toate puterile , altfel ne calca cei care vin din urma , si oricum se va intampla asta la un moment dat :(
Cei din “fata” , primii , ei impun ritmul alergarii.
Daca nu cumva am luat-o in directia gresita ?!
Se poate si asta, insa precis simtim cand sa facem macazul si s-o luam in directia buna…(sau care ni se pare noua buna ) si asta daca mai avem timp ,daca n-am alergat prea mult in directia gresita , am obosit si nu mai suntem in stare s-o luam de ia “inceput”.
Mi-am placut mult filmul cu “citatele”, si ne place ceva ,cand acel ceva ne reprezinta ,nu ?
Dani_ela: in legatura cu filmul, cred ca da.
Intrebare: e buna isteria? Sau ne-am obisnuit cu ea…
Oare am putea trai fericiti daca telefoanele se opresc definitiv din sunat?
Probabil am ramane cu noi insine si ne-am putea speria de ce descoperim…
Monica, si eu cred la fel
eu nu sunt lamurit..oare noi vrem sa cunoastem lumea ..toata.. sau ne cautam pe noi..sa ne cunoastem sa fim mai buni..eu mi am dat seama ca vreau sa cunosc oameni noi sa aflu despre mine ..unde sunt eu printre ei..spunea cineva ca s ar speria de ce gaseste in el/ea..de fapt ce cauti aia gasesti..noi suntem lumea toata..suntem o particica din fiecare;si se spune sa nu fii fals ..sa ai caracter ..eu cred ca trebuie sa te adaptezi in functie de lumea in care traiesti..nu cred ca esti avantajat daca esti acelasi peste tot..ceva ma leaga de site ul asta,parca sunt dependent..uimitor..Vreau si eu sa citesc o carte:) va rog sa mi recomandati ceva..nou,(care se gaseste la biblioteca)ceva usor de citit.Andrei ai fumat vre odata marijuana? :)
andrew: eu sper ca aia nu a fost o aluzie subtila :))
nu, nu am fumat si nici nu ma tenteaza. De fapt, nu am fumat nici tigari normale, si nici aia nu ma tenteaza. :)