Delta Dunarii iti aduce aminte sa ai rabdare. Si face asta fara sa te adoarma.
Mi s-a intamplat uneori, iesind sa ma plimb noaptea pe strazi, sa nimeresc intr-o noapte atat de tare incat sa nu imi permit sa adorm decat foarte tarziu. Probabil dintr-o teama de a nu pierde o noapte cu potential magic. Acelasi sentiment mi-l da delta. De fapt, imi da sentimentul ca toate noptile au aici ceva magic.
Veti spune ca, venind din Bucuresti, sentimentul e normal. Doar ca nu e asta. Mi-e dor deja de Bucuresti, nu as putea locui aici. Sunt prea obisnuit cu agitatia lui, ma fascineaza oamenii atat de diferiti si pattern-urile, imi plac competitiile, imi place ca indiferent de domeniu, oricat de bun as fi, e unul acolo mai bun decat mine. Ma tine ocupat, imi da ocazii sa lupt. Aici nu simti asta.
Delta te dezarmeaza. Nu e vorba ca te-ai simti inutil sau ca ai simti ca nu contezi, ci din contra, ai senzatia ca lumea s-a oprit si te asteapta pe tine. Ai tot timpul din lume si nimic de dovedit. Sunt sentimente total diferite, insa ambele la fel de speciale.
E ora 03:18 noaptea, scriu randurile astea din Sfantu Gheorghe, dintr-un loc absolut bestial. Stau cu laptopul pe terasa, simt in jur doar verdeata si apa, ascult greierii, ma mai uit din cand in cand la cer si nu imi vine sa cred ca n-am mai vazut niciodata atat de multe stele pe acelasi cer. La fel cum aseara nu imi venea sa cred ca mai exista undeva in Romania cai salbatici, care umbla liberi.
Ma simt si eu la fel ca Victor: explorand, probabil, ultimul taram.
Ce ma bucur pentru tine…
:)
Iti multumesc in primul rand ca mi-ai starnit un dor groaznic de casa (sunt din Tulcea, acum in Bucuresti)…
In al doilea rand, vreau sa mai adaug ca eu la Sfantu’ imi simt puterile infinite, privind totul de acolo, nimic nu este imposibil, pentru ca sunt doar eu cu mine si pot sa ii marturisesc orice marii, iar totul mi se iarta.
De acolo voi pleca mereu cu energie si cu mult zambet, singurele mele “arme” cu care fac fata vietii. Iar daca pentru unii e ultimul taram, pentru mine va fi mereu primul…
Da, Andrei, in Delta “Avem timp”, dupa cum ne spunea un bun prieten.
“Ce este pamântul cu minunatele-i privelisti ce ne fascineaza ochiul si ne desfata sufletul? Ce este lumea mirifica a fenomenelor si a legilor dupa care este organizata si guvernata materia din Univers, începând cu atomul si sfârsind cu necuprinsele si îndepartatele galaxii….”
Nu nuuu, locul asta trebuia tinut secreet. Spune ca sunt multi tantari ca sa nu se inghesuie lumea acolo.
Mi se pare extraordinar chiar si drumul pana acolo, ca sa nu mai zic de plaja pustie. :)
:) paardon
Am crescut in Bucuresti, m-am obisnuit cu agitatia lui, apoi am devenit dependent de el. Recent, am descoperit ca pot scapa de aceasta dependenta. Chiar daca nu traiesc intr-un loc atat de minunat precum e Delta, ma simt liber. Ma simt liber sa alerg pe campii, dealuri si munti la 2 noaptea, daca vreau. Ma simt liber sa simt ca iubesc oricand natura, frunzele, greierii, tot… fara sa fiu limitat de un oras care nu prea mai are ce sa-mi ofere.
?i nu, nu am ajuns nici pe departe la varsta pensionarii.
Te invidiez. Vreau si eu sa muncesc de acolo…macar o luna, sa vedem cu se imbina linistea naturii si problemele de la birou.