Dan Cristescu a scris saptamana asta, pe Empower.ro, un articol foarte bun despre gandirea pozitiva. Va invit sa il cititi. Eu am sa ma opresc astazi asupra unui singur paragraf:
“[…] dezideratelor de fericire, sanatate si bunastare prezentate de gandirea pozitiva li se pot opune teorii precum cele ale psihoterapeutului german dr. Giinter Scheich, care spune ca aceasta tehnica de gandire poate fi extrem de daunatoare prin negarea unor sentimente perfect umane precum ura, tristetea, teama etc, si prin cultivarea fanteziilor de omnipotenta.”
Stiam de teoria lui Scheich, a scris si o carte despre asta. Nu am citit-o dar ii stiu premisele. Dupa parerea mea, domnul doctor are nevoie de o comisie speciala de medici, condusa de un comitet. Hai sa recitim impreuna textul de mai sus. Deci, gandirea pozitia nu e buna fiindca te “face” sa negi ura, tristetea sau teama. Si cultiva fanteziile de omnipotenta. No shit!? Vinovat! Unde sa ma duc? La un psiholog ceva, zic. Si ii spun ca problema mea principala e ca nu pot sa urasc si ca parca de la o vreme nici nu ma mai simt atat de trist ca inainte. Poate imi prescrie ceva sa ma tratez. De exemplu, stirile de la ora 17 sau sa incerc sa gasesc mai des motive pentru care sa ma compatimesc.
In primul rand, nu cunosc pe nimeni (positive-thinker sau nu) care sa nu aiba momente de tristete sau caruia sa nu ii fie teama. Sunt sentimente perfect umane, pe care niciun fel de tehnica sau mod de gandire nu le poate nega. Iar gandirea pozitiva nici nu isi propune sa faca asta, ci sa te ajute sa le controlezi mai bine. Si cei mai buni au momente de cadere psihica, au momente in care le este frica. Ceea ce face intotdeauna diferenta este modul in care te comporti atunci cand lucrurile astea se intampla. Unii isi fac curaj si se ridica iar altii fac pe mortii pana cand asta le intra in sange si incepe sa le defineasca viata.
In al doilea rand (si colegul meu, Dan, scrie bine acolo, insa eu voi reformula un pic) a crede ca simplul fapt de a te gandi ca lucrurile se vor intampla, e suficient pentru ca ele sa se intample nu inseamna gandire pozitiva. Inseamna ca esti tampit. Ai nevoie doar de putin bun-simt pentru a iti da seama ca aceasta “gandire pozitiva” inseamna de fapt si sa crezi (sa crezi pe bune!) ca se va intampla, nu doar sa te gandesti ca…, mai inseamna si sa ai un plan (pe care sa il consideri, in mod onest fata de tine, realizabil) si, mai ales, inseamna o doza serioasa de Just Fucking Do It. Nu stiu sa fi citit sau sa fi auzit vreodata de un propovaduitor al gandirii pozitive care sa stea in mijlocul patului cu bratele incrucisate toata viata iar, in timpul asta, sa isi atinga toate obiectivele.
Deci, probabil, o trebui sa si facem ceva, nu doar sa repetam in minte o fraza de sute de ori. E o diferenta de putere intre auto-sugestie si gandire pozitiva, la fel cum e o diferenta enorma intre a spera ca vei reusi si a crede cu adevarat ca vei reusi.
Intr-un final enorma dorinta de a sera trebuie sa se sfarseasca.A spera in continuare este un lucru copilaresc.In momentul in care realizezi ca din a spera nu obtii nimic renunti la acel ceva.Doar cand crezi cu adevarat ca vei reusi si cand simtul intuitiv este foarte dezvoltat, doar in acel moment nici un munte nu te poate dobora.
:) cam asa zic si eu
Ma bucur ca imi dai dreptate.:)
Cred ca Scheich se refera la cei care nu stiu sau nu vor sa plnaga atunci cand trebuie, la cei care traiesc din si in refulare, spunandu-si in fiecare zi “Nu-i nimic, e bine, inca se mai poate repara etc.”. Asta poate semana a “gandire pozitiva”, dar este bazata pe minciuna si nu pe “ce pot sa fac cu adevarat”. N-am citit nici eu cartea, deci e foarte posibil sa ma insel, dar pentru cei care “gandesc pozitiv” construindu-si iluzii, probabil ca e bine ca cineva sa le spuna “Hey, wake up, you’re actually in the deepest of shits!”. Daca pica de pe norisorul ala roz si dau de pamant, macar vor sti de unde sa inceapa sa cladeasca din nou…
da, diferenta dintre visatori si oameni cu vise
adevarul e ca, exista o linie foarte subtire intre oamenii cu vise si oamenii nebuni :)
Andrei, atentie la cuvinte. Scheich a spus “poate fi extrem de negativa…”. “Poate” ala e foarte important.
In rest, cred ca a vrut sa spuna exact ce ai spus si tu. “Poate fi extrem de negativa” in lipsa unei atitudini realiste, bazata pe proiecte realizabile etc…
Ce rautacios ai fost cu exprimarea “comisia speciala de medici” :-)
Cam asta ziceau si cetatenii Indiei.
Sa se transforme dintr-un popor de filosofi intr-unul de doers.
Cred ca avem de a face cu 2 extreme. Cea de profunda anxietate si cea de “pozitivism continuu”. Si mai cred ca succesul se afla undeva la 75-80% aproape de cea de a doua limita.
De-asta eu nu folosesc conceptul de gandire pozitiva, ci pe cel de gandire rationala.
Diferenta: sa spunem ca ai fost concediat. Gandirea pozitiva clasica inseamna sa te gandesti “Si ce daca? Uita-te la toate lucrurile bune din viata mea”… si apoi sa incepi sa le enumeri. Problema este ca mintea ta se va focaliza in mod natural pe “tragedia” perceputa, faptul ca ai fost concediat, si atunci te simti trist, furios etc.
Gandirea rationala inseamna sa iti spui “Faptul ca am fost concediat este neplacut, dar nu este o tragedie. O sa ma descurc cu situatia asta, cum m-am decurcat si cu altele”. Si astfel actionezi la sursa: pereceptia exagerata ca a fi concediat e o tragedie.
Fluture: posibil ca acolo sa fie intr-adevar cheia.
In ceea ce priveste “comisia”, mai stim noi si pe altii care sunt uneori nejustificat de rautaciosi, nu-s singurul. :) E o modalitate de a-i convinge pe cei ce citesc ca te deranjeaza cu adevarat ceva.
Andrei, nu esti deloc atent la cuvinte:-)
“nejustificat”? mai vorbim…
Cu ocazia de care dai dovada maine, eu iti transmit un LA MULTI ANI din inima si sa dea Domnul sa intineresti vremurile trecatoare cu curajul de a spune asa cum o faci tu, pe bune.
(apropos, cati ani implinesti, 37 ? fiindca eu nu-ti dadeam nici 35 :)))))))))))))))))))))))))
LA MULTI ANI SANATOSI SI BUNI, MOSHULE !
Fluture: :))
multumesc, Gabi :) 42 fac :)
gandurile obosesc spiritul. Iar oamenii, invata inclusiv cum sa gandeasca despre gandurile lor. Cat de obositor trebuie sa fie asta!
De fapt, voiam sa iti urez “La multi ani” [in ultimele 5 minute ale evenimentului. M-am uitat pe mess, am vazut ca nu esti si mi-am zis: whew, i-a venit mintea la cap! ;) ]
nu sunt ultimele 5 minute, ci cam primele 5. Pe 28 sunt nascut, asa cum bine scrie aici
:) scriera araba, da ;)
Doamne ajuta sa te pot felicita si la 42 :)
La multi ani, Andrei !
na bravo. rusinica Gabi ca ai urat La multi ani inainte de vreme si m-ai indus in eroare.. Nu se face! :p (eu urasc sa mi se spuna inainte de vreme! deci… imi retrag cuvintele)
No bravo Miruna, nu stiu si nu ma intereseaza ce urasti tu, dar eu am specificat “cu ocazia de care dai dovada maine…”…tu de ce n-ai fost atenta ? (era posibil ca in 28.08. sa nu ajung prea devreme acasa si nu se facea sa ratez momentul.si nici daca era cu o zi dupa eveniment nu era frumos din partea mea):)
Promit ca la anu’ nu mai fac :P
Pana sa citesc restul articolului tau si comentariile, pe mine teoria lui Scheich m-a dus cu gandul la faza de manie din psihoza maniaco-depresiva. Acolo se manifesta ce spune el. De obicei, din ce am observat eu in literatura de specialitate (psihologie si psihiatrie) exista o tendinta de a minimiza comportamentul normal/ideal si de a proiecta orice manifestare in sfera patologicului. Asa ca… tot ce am de zis despre dl. Scheich e ca daca stai printre “nebuni”, chit ca tu esti ala sanatos, ajungi unul dintre bolnavi.