Am scris zilele astea despre faptul ca, desi necesara din punctul meu de vedere, mentalitatea nu este intotdeauna si suficienta pentru a reusi. Sau, mai exact, oamenii cu mentalitatea potrivita reusesc “la un moment dat“, insa daca vom merge si vom analiza acel moment, de vom da seama ca intre timp au acumulat si experienta necesara (si, probabil multe altele).
Intrebarea de la care am plecat initial a fost: ce anume face diferente intre doi oameni cu mentalitate de castigator? Nu e vorba neaparat de o competitie intre cei doi, insa e clar ca unii oameni reusesc sa faca mai multe in viata, iar altii mai putine (din ceea ce isi propun, evident. In niciun caz din ceea ce cred eu sau crede societatea ca ar trebui ei sa faca). Deci, ce anume face diferenta? Ar putea fi experienta si cunostintele, da. Insa hai sa presupunem pentru cateva momente ca si astea ar putea fi detinute in mod egal. Ce altceva face diferenta?
Si aici as fi vrut sa pot folosi o fraza de genul “m-am intrebat mult timp daca…”. Insa n-am cum, fiindca nu m-am intrebat mult timp si nici n-am dubii in privinta asta. E vorba de pasiune. De a face ceva nu doar cu mintea, ci si cu sufletul.
Asa cum zicea aici:
“in any fight it’s the guy who is willing to die who’s gonna win that inch. And i know if i’m gonna have any life anymore it’s because i am still willing to fight and die for that inch. Because, that’s what living is.”
Sau aici: “you’ve got to be smart to be no 1 in any business, but more importantly you have to play with your heart, with every fiber of your body. If you are lucky enough to find a man with a lot of head and a lot of heart, he is never gonna come off the field second.”
De aia nu-mi va fi niciodata teama de oamenii mai destepti ca mine. Fiindca a fi destept nu-i suficient.