Oare oamenii care aleg sa construiasca sisteme sunt nascuti pentru asta? Sau aleg la un moment dat in viata sa devina antreprenori? Si daca intr-adevar asta se poate face alegand, e vreodata prea tarziu? Exista prea devreme?
Sunt oameni carora le place sa creada ca nu au ce le trebuie pentru a fi antreprenori, desi isi doresc asta. E mai usor cand ai scuza asta, ca ai plecat in viata cu o anumita directie (angajat sau antreprenor), ca cineva (sau ceva) te-a pus pe drumul asta, si ca nu l-ai putea schimba, chiar daca ai vrea (ceea ce, desigur, nu vrei, acum discutam ipotetic). Ca nu au nu stiu ce calitate, ca le lipseste nu stiu ce trasatura de caracter si ca, evident, altii au ceea ce lor le lipseste.
In acelasi timp, sunt cei care cred in potentialul aproape nelimitat al fiecarui om, cei care zic ca putem fi exact ce ne dorim sa fim, atat timp cat ne dorim suficient de tare si facem suficiente lucruri in directia aia. Deci am putea la fel de bine sa devenim antreprenori oricand, daca ne-am dori si daca ni s-ar parea ca pretul pe care ar trebui sa il platim merita.
Mie mi se pare ca oamenii isi gasesc un pic prea usor scuze. In special cei inteligenti. Si ca, aproape fara exceptie, singurii care ne limitam potentialul suntem noi. Sigur ca suntem influentati de altii si ca pornim in viata diferit. Primii ani de viata ne dau intr-adevar niste diferentiatori, ne fac unici. Unora, parintii si contextul ne dau bonusuri, altora dimpotriva. Insa potentialul e acelasi si exista termene de expirare pentru victimizarea invatata acasa.
Astea fiind zise, sunt de acord ca-s multi factori care pot face calea antreprenoriatului mai probabila decat cea de a fi angajat. Insa nu probabilitatile determina succesul sau esecul, noi facem asta. Noi facem asta. Probabilitatea poate fi cel mult un catalizator sau un obstacol in plus.
Toate skill-urile pe care eu le vad ca fiind absolut necesare in antreprenoriat se pot dezvolta. Toate. Intrebarea este doar daca asta e ceea ce ne dorim sau am fi mult mai fericiti ca angajati intr-un loc misto.
In incheiere, as vrea sa fie clar un lucru: eu nu cred ca antreprenoriatul este o solutie universal valabila, cred ca unii oameni angajati sau freelanceri sunt mult mai fericiti decat multi antreprenori. Nu cred ca antreprenoriatul e pentru toata lumea. Insa asta nu fiindca doar unii ar fi in stare sa o faca, ci fiindca unii au ales sa o faca, iar altii au ales altceva. Nu putem decat sa speram ca a fost o alegere in cunostinta de cauza.