Facem pariu ca nu stiti bancul lunii? Hai ca vi-l zic eu:
Sa incerci sa furi un om de la bookblog pentru a veni la “firma” ta de doi bani care are de gand sa faca un proiect pe care bookblog il face deja. Asta in conditiile in care tu esti un manager cel mult aspirant la statutul de mediocru, cu un locotenent-sef a carui experienta se traduce in mare parte intr-o serie de tentative esuate de a face ceva. De fapt, nu ceva, ci orice.
Prietenii mei, recunosc: de jumatate de ora incerc sa gasesc o modalitate politically-correct de a va spune ca sunteti mici din atat de multe puncte de vedere incat simpla enumerare a lor m-ar duce la extenuare. Iar asta se intampla in contextul in care de ceva vreme m-am apucat iar de tras de fiare, deci stau destul de bine la capitolul rezistenta.
Insa voi stati tare prost la capitolul moralitate. Nu-i nimic, compensati totusi, fiindca va pricepeti de minune sa subestimati oameni, ceea ce, trebuie sa recunoasteti, este un avantaj enorm. Doar ca nu pentru voi, ci pentru ceilalti.
N-am o problema cu oamenii care isi dau seama la un moment dat ca nu mai vor sa lucreze intr-un loc si se hotarasc sa plece la concurenta. Eu n-as face-o, dar ii inteleg. Te duci sa faci ceea ce stii mai bine. Am insa o problema cu oamenii care incearca sa “fure”, direct sau indirect, oameni de la concurenta. Si, evident, cu oamenii care se lasa furati.
De fapt exista un singur caz in care cei care fura imi plac. Un manager din online-ul .ro, un tip pentru care am un respect deosebit, intrebat la un moment dat de niste limite ale eticii in business, zicea ca n-are o problema cu a fura oameni de la concurenta, ca e o practica foarte okay. Doar ca el ii fura, ii tine doua luni dupa care ii concediaza. Fiindca daca au tradat o data, o vor face si a doua oara. Si fiindca in mod cert oamenii aia nu vor mai fi reangajati la vechiul loc de munca, deci chiar daca nu ii pastreaza, el a capatat totusi un avantaj prin simplul fapt ca nu-i mai are concurenta.
Imi suna bine. Motiv pentru care prefer sa ma inconjor de oameni verticali. Deci voi, dragii mei cuci, dati-va acolo de ceasul mortii, poate poate va baga vreunul in seama.
Si apropo, stiti care e singurul lucru mai penibil decat sa n-ai verticalitate si sa incerci sa convingi pe cineva sa “dezerteze”, intr-un fel sau altul? Sa n-ai verticalitate, sa incerci sa convingi pe cineva sa dezerteze, si sa esuezi lamentabil. Pe asta mi-e greu s-o pricep.
Cand in Romania e atat de usor pentru un manager mediocru sa mimeze competenta, tie nici macar vreme de un interviu nu-ti iese? Come on, people, ma simt eu prost pentru voi… Ma simt ca si cum schimbam posturile TV si am dat peste Andreea Marin sau Mircea Radu. As vrea sa ma uit, sa admir viata ca pe un circ, insa mana mi se duce automat catre telecomanda si televizorul se stinge. Fiindca imi este mie jena de halul in care va faceti de ras.
andrei, cum fac sa ma abonez la articolele tale politically incorrect? :) :p
sa inteleg ca nu a plecat nimeni de la bookblog nu?
:) evident ca n-a plecat nimeni. Oricum, chiar daca articolul a fost “generat” de o intamplare foarte recenta, nu e vorba doar despre acest ultim caz, ca se mai adunasera si de la cazurile precedente :)
Andrei, facand abstractie de cazul de fata ale carui detalii le cunosc si stiu cat e de hilar, este absurd sa vorbesti in asemenea termeni despre un fenomen natural si necesar cum este migrarea de personal.
Nu stiu cine este managerul ala in .ro, dar ma intreb cine are mai multe principii: el care se foloseste de angajatul “tradator” si apoi (crede el) il elimina fara scrupule sau efectiv angajatul care vine la firma lui in ideea de a-si dezvolta cariera?
Nu mai suntem pe vremea parintilor nostri unde sa stai intr-o firma 30 de ani era un titlu de glorie. Acum sa faci acelasi lucru nu inseamna decat ca accepti sa te plafonezi intr-un locsor caldut si nu te preocupa dezvoltarea si diversificarea experientei profesionale.
Si ma intreb cate firme proaspete au vremea sa creasca si sa-si creasca angajatii luati de la 0.
In plus, ca si manager sa stai si sa consideri oamenii care isi cauta un alt loc de munca ca “tradatori” inseamna ca managementul tau duce lipsa de o caracteristica esentiala: de a-ti motiva si tine oamenii in firma + de a-i motiva pe cei ai concurentei sa se alature si sa ridice profesionalismul echipei tale!
Punctual, ceea ce avem aici se numeste head-hunting. Din pacate, in Romania HH-ul este o practica ce aduce mai degraba a bisnita, de licitatie fara scrupule si etica (exceptiile la noi sunt probabil singulare). Tocmai de aceea este atat de deranjant si tocmai de aceea esecul acestor nepriceputi este atat de evident.
Si eu sunt de aceeasi parere cu Ama. Daca-ti parasesti locul de munca pt unul pe care il consideri mai bun, nu vad de ce sa fii numit “tradator”. Lasand la o parte detaliile reale care au dus la crearea post-ului tau, pe care nu le cunosc, impresia pe care acesta o genereaza este ca trebuie sa ramai in aceeasi companie si sub nicio forma sa nu o parasesti, pt ca altfel ai putea fi catalogat drept “infidel” sau, si mai rau, sa te astepti sa fii concediat de la noul loc de munca dupa nici 2 luni.
cu postul asta tu esti cel care s-a facut de ras. nu prea tare, dar suficiant cat sa nu se potriveasca cu restul blogului, care e mai bun de atat.
succes!
Nici mie nu mi se pare lipsa de etica sa incerci sa atragi cei mai buni oameni langa tine. Este ceva normal si se intampla in toata lumea. Economia de piata se aplica si aici.
Sunt curios ce pare ai despre spionajul strategic :)
Ama, citeste mai cu atentie ce am scris: “N-am o problema cu oamenii care isi dau seama la un moment dat ca nu mai vor sa lucreze intr-un loc si se hotarasc sa plece la concurenta.” Nu despre asta era vorba in articol. Si oricum, era vorba despre mai mult decat ceea ce stii tu. Tu stii cazul recent, eu am si scris deja mai sus ca nu e vorba doar de acest ultima caz.
Victor: ce parere sa am? Spionajul se aplica de secole si atata timp cat spionul isi asuma faptul ca odata prins va fi impuscat, n-am nicio problema cu el.
Stefan: cu tot respectul, daca tu ai impresia ca eu inainte de a publica un post am grija sa se potriveasca cu cel de dinainte, esti in eroare. Nu fac un puzzle aici.
Pe de alta parte, va inteleg perfect reactiile. :)
mai, mai, ce s-au crispat oamenii :)))
felicitari pt post andrei, sunt manager si te inteleg perfect, stiu si de ce l-ai scris si stiu si ca e un post scris la rece adica gandit.
pt cine te cunoaste cat de cat e clar ce ai facut. ai vrut sa taxezi pe cineva fiindca ti s-a parut ca merita. repet bun articol. iar daca ceilalti vor fi si ei manageri vor intelege de ce mercenarii nu sunt vruti de nimeni
mihai: :) thanks
Mihai: Eu sunt manager de proiect iar echipa se schimba de la un proiect la altul. Prefer cei mai buni “mercenari” pentru fiecare proiect
Victor: e un pic altceva ce spui tu. Nu stiu daca ai lucrat pana acum cu o echipa adevarata, pe care sa o simti ca fiind o echipa mai mult decat prin simplul fapt ca lucreaza impreuna la un proiect sau intr-o firma. E cu totul altceva.
Se intampla in toata lumea de atatia zeci de ani incat a devenit un fapt banal. Era de asteptat sa se intample si in acest mediu.
Ce parere ai de pornografia juvenila?
o zi minunata iti doresc
james: stiu, ai dreptate, nu e o noutate, ma asteptam sa se intample. Nici macar la bookblog nu e prima data, s-a mai intamplat.
Hai sa vad daca am inteles bine Andrei. Nu ai o problema cu cei care pleaca la concurenta, ai o problema cu cei care “fura” de la concurenta.
Primul lucru care imi vine in minte este ca acest cuvant, “fura”, este alunecos. Pentru ca are o conotatie negativa si te face sa crezi ca reflecta ceva negativ.
Sa ne uitam insa la ce actiuni concrete descrie acest cuvant aici: cineva identifica un angajat competent la un concurent si ii prezinta o alternativa de job. Ce e negativ in asta?
Daca prezinta jobul intr-o lumina complet aberanta si pacaleste angajatul sa isi schimbe jobul, atunci avem o problema, insa dincolo de asta, tot ce vad e metoda de recrutare.
Eduard, exact despre asta era vorba. Despre cei care incearca sa pacaleasca angajatul sau care ii propun sa plece de unde era cu tot cu idei si sa le aplice in alta parte.
Nu mai spun ca in cazul de fata s-a pus chiar problema de a nu pleca. Adica i-a zis ca ar putea sa ramana si la bookblog, chiar ar fi bine ca ar mai putea veni cu niste idei din cand in cand.
Sunt destul de familiarizat cu tehnicile de head-hunting, am mai participat si eu la cateva programe de HR, de-a lungul timpului. Nu asta e problema.
Andrei: Am “lucrat” cu o echipa adevarata in adolescenta. Atunci nu era pe bani. 7 ani am fost intr-o echipa adevarata, genul de echipa pe care nu cred ca o voi mai intalni vreodata. Atunci am invatat ce inseamna o echipa. Era in domeniul sportiv si tin minte ca nu acceptam sa aduca un jucator mai bun in locul unuia alaturi de care am crescut.
Dar acum, la varsta asta, viata e ceva mai dura. Daca chiar ai o echipa “adevarata”, traieste-ti visul in continuare.
Deci stii despre ce vorbesc :)
Da, eu zic ca am. Multumesc pt urare, exact asta am de gand sa fac. :)
“Concurenta” la care m-am dus eu dupa 4 ani de munca la o firma mi-a povestit cu onestitate cum e la ei si mi-a facut o oferta corecta. Fara promis marea cu sarea, fara smecherii. Iar eu am decis sa plec pentru ca am vazut ca la aceasta “concurenta” pot invata mai multe. Da, m-am simtit, pentru ceva vreme, ca o tradatoare, dar asta pentru ca sunt din fire un om loial. Dar daca angajatorul meu actual m-ar da afara pentru ca, ei bine, doar am plecat si de la angajatorul anterior si o mai pot face oricand…ma voi bucura sa-l las sa fie un prost manager de resurse umane in continuare si-i voi ura succes…
Nu e o tradare, Andrei. E o piata libera. Fiecare isi asuma alegerile pe care le face: angajatorul vrajitor si fostul angajat vrajit. Tu, ca manager, vei sti ca, daca concurenta ti-a furat omul prin vraji ieftine si omul s-a dus, inseamna ca ceva nu functiona in relatia ta cu omul. Iar angajatorul vrajitor va sti ca, daca omul a cedat ofertei lui vrajitoresti, probabil ca va ceda oricui ii va face o vraja mai mare decat a lui :)
Pe scurt: nu mai pierde vremea cu oamenii mici. Enjoy your team si felicitari :)
Raluca, asta e clar, ca in niciun caz nu imi va parea rau vreodata dupa un om care pleaca in felul asta.
Nu mă pot abÈ›ine totuÈ™i, să nu-mi amintesc de “Good artists copy, great artists steal” È™i să zic totuÈ™i că în furtul de personal, oricât de mârÈ™av s-ar face el, sunt implicate totuÈ™i două părÈ›i – partea care acceptă È™i partea care oferă. Mai curând cel de cedează din motive diverse (adică mai curând cedează tendinÈ›elor persuasive decât unui fapt concret i.e. oportunități mai mari etc) este mai demn de.. arătat cu degetul. Personal, mai mult mă dezamăgeÈ™te slăbiciunea cuiva din propria-mi echipă sau ipocrizia de care ar da dovadă decât încercarea ieftină de doborâre a concurenÈ›ei prin genul ăsta de acÈ›iuni.
Furtul de la concurență este ceva pe deoparte neloial, lipsit de etică și totuși într-o anumită măsură o metodă uluitoare de supraviețuire (și poate cel mai interesant furt tip business din istorie îl reprezintă furtul tehnologiei din 1984 Microsoft vs. Apple). Cu siguranță cazul de care vorbești în post nu e de o așa dimensiune, însă vorbesc la modul general.
Am o oarecare experienta in management de proiect ( nu chiar 9 vieti :) )
Prefer sa fac o echipa si sa merg cu ea de la un proiect la altul ( ori sa coordonam impreuna diferite proiecte, dar cu organigrame/responsabilitati diferite).
Mi se pare total dezagrabil sa lucrez cu “mercenari”.
Este varianta cea mai costisitoare. Sunt nesiguri (a calculat careva cat costa fluctuatia de personal?) si pleaca sigur cu informatii de la tine.
In plus cineva implicat emotional intr-un proiect poate fi mult mai creativ si mai productiv.
AAA, daca tu esti manager din cei ce-si rod de sub unghii sau din cei care-si “aresteaza” echipa la munca timp de 12 ore pe zi, atunci meriti sa fii lasat balta de echipa.
Eu totusi nu m-as duce direct al concurenta. In domeniul meu (constructii) piata e mare.
9vieti: am calculat eu :)
un manager destul de limitat in gandire poate recurge la astfel de metode. orizontul acestuia e ingust si nu mai gaseste alte metode pentru a sustine afacerea, e incapabil si nepregatit sa faca fata luptei cu concurenta. cam asta e portretul unui om slab care e constient ca nu poate castiga decat prin jocuri de culise si lovituri pe la spate . acel om nu are ce sa caute pe un post de manager.
multumesc, Maria :)
“Motiv pentru care prefer sa ma inconjor de oameni verticali”
Postul e plin de tonus iar intamplarea in sine chiar nu are prea mare importanta atata timp cat esenta acestuia se concentreaza clar pe aspectul etic.
Ce sa mai zici ?
Zweig spunea :Tradarea s-a sprijinit intotdeauna pe ruda ei umila, fatarnicia; iar Iulius Caesar :Iubesc tradarea, dar urasc pe tradator.
Personal, urasc si tradarea la fel ca pe tradator.
Victor draga, spionii executa misiuni cu risc vital, ceea ce presupune ca vietile lor nu au importanta nici pentru ei nici pentru altii. In schimb, echipa, poate reprezenta a 2-a familie.Adica locul unde te poti simti fericit si implinit.
Cred insa, ca cel care pleaca de la un job in acest mod, n-a stiut si nu stie inca ce vrea. Poate nu stie nici cine este ?!? :)
@Andrei Rosca
:) felicitari. pana acum nu am intalnit pe nimeni care sa mai faca astfel de calcule.
9vieti: nu stiu daca e de bine sau de rau :))