Romanii sunt o natie de pasivi cu accese periodice de reactivitate. Eu nu prea cred in revolutii (in sensul de revolta, razvratire). Sau, mai corect, nu imi place ideea de a reactiona, insa ma simt nevoit sa accept ca fac parte dintr-un popor care e expert in a incerca sa aduca lucrurile la normal. De parca Romaniei, in stadiul (sau sa zic “halul”?) in care se afla, i-ar fi de-ajuns normalitatea.
Din punctul meu de vedere, mai enervanti decat oamenii pasivi nu sunt decat cei care reactioneaza cu succes. Daca ai puterea ca, atunci cand simti ca ti se ia ceva sau ti se face o nedreptate, sa reactionezi si sa castigi, inseamna ca ai avea puterea si sa fii proactiv, sa faci ceva atunci cand lucrurile sunt la un nivel “decent”.
Totusi, nu cred ca putem generaliza atat de mult incat sa spunem “in Romania lucrurile stau prost”. Nu toate sunt rele! Intr-adevar, unele parti sunt atat de mult sub nivelul decentului incat o lupta nu poate fi inceputa decat prin reactiune, dar exista si multe domenii in care n-ar trebui sa stam “ca romanii” si sa asteptam ca cineva sa strice ceva pentru a reactiona. Poate ar fi cazul sa actionam fara sa fim provocati, fara sa ne simtim nedreptatiti, si sa incercam sa schimbam decentul in exceptional, nu doar sa transformam la loc raul in decent.
Dar nu, noi am ramas cu mentalitatea aia de dascal comunist ca avem nevoie de oameni uniformi si mediocri, de lucruri care sa fie “okay si atat”. Decat sa ai medii de 4 si medii de 10, mai bine sa ai 7 pe linie. In loc sa plusezi pe domeniile in care excelezi esti fortat sa devii parte din majoritate diferentiindu-te de ceilalti doar printr-un CNP banal. Si nici macar pe ala n-ai dreptul sa ti-l alegi.