De cativa ani am renuntat la tv. Din cauza stirilor de la ora 5. Le puteam evita, insa m-au scarbit in asa masura incat am inceput sa urasc televiziunea. Din acelasi motiv, de ceva timp am inceput sa nu ma mai uit la “drame”. E o decizie extrema, imi dau seama de asta, insa nu e nici prima si nu va fi nici ultima. Evit dramele nu din cauza calitatii filmelor, ci din cauza oamenilor. Nu ma mai uit la drame fiindca nu sunt masochist. Imi place sa cred ca in ultimii ani m-am izolat destul de bine si ca ma ating mult mai putine dintre lucrurile negative pe care le observ in jurul meu. N-am facut-o dintr-o ambitie, ci dintr-o nevoie. Nevoia de a putea spera macar la fericire.
Cand sunt suparat, uneori chiar nervos, ma uit in jurul meu, generalizez relaxat, si vad un popor de masochisti. Se uita la stirile de la ora 5 si se plang. Se uita la “Din dragoste” si plang. Cauta pe net drame la care stiu ca vor plange. Si, surprinzator, plang. Traiesc, plang si se plang. Ca viata e incorecta, ca Romania e o tara de 2 bani, ca toti fura ca-n codru si ca ar pleca oriunde. Ca ei sunt buni, dar lumea nu ii apreciaza la adevarata valoare. Ca ei merita mai mult, dar seful e un tampit. Ca legea e absurda si ca platesc prea multe taxe.
Si probabil ca in majoritatea cazurilor au dreptate. Viata e incorecta, dar e incorecta pentru majoritatea dintre noi. Legile tampite ne afecteaza pe toti. De furat, pe mai toti ne fura. Nu, nu ti se intampla tie toate! Din pacate, nu asta e chestia aia care te face special. E lucrul care te face banal.
Da, viata e o lupta. Pe unii ne ia de mici si ne tavaleste pe jos, pe altii ii asteapta sa dobandeasca o iluzie de siguranta. Si abia dup-aia ii tavaleste. Da’ stii ceva? N-am nevoie de tine sa imi zici ca viata e grea, niciunul dintre noi nu are. Daca vrem sa vedem cat de grea e, nu trebuie decat sa ne uitam in jur. Sau in oglinda. Avem propriile exemple, propriile complexe, propriile drame. Ce avem noi nevoie este sa ni se spuna ca ea merita traita, in ciuda tuturor palmelor pe care le primim. Ca merita sa ne ridicam de jos, sa ne stergem de praf si sa strigam “asta-i tot ce poti?” De asta avem nevoie!
N-am nevoie de smiorcaiti care sa se uite la drame si sa inteleaga de acolo ca viata e de rahat. Nu prietene, nu asta trebuia sa intelegi din film. Poate ca subtitrarea a fost proasta sau poate ca, oare a cata oara?, ti-a scapat esentialul. Din drame tre’ sa intelegi sa apreciezi ce ai. Sa iubesti cat timp ai ce iubi, sa te bucuri de luxuri pe care altii nu le mai au.
Toti avem parte de drame, unii mai dure decat altii, unii mai devreme, altii mai tarziu. Totusi, ne ridicam si mergem inainte. Iar tu, tu stai si plangi. E decizia ta. Decizia ta si responsabilitatea ta. Intelege ceea ce noi am inteles deja. Ca tu esti cel care isi alimenteaza dramele. Daca ai inteles asta si totusi te plangi, eu nu mai am decat o singura problema. Ca nu intelegi faptul ca dreptul tau la nefericire se opreste acolo unde incepe dreptul meu la fericire.
emoticon care aplauda….
Foarte bun articolul! Tot respectul!
Stirilor de la ora 5 le-as da un plus, deoarece datorita, si nu din cauza, pentru k le pozitivez acum, unele persoane au renuntat sa se uite la un anume gen de stiri, eu nu ma uit, am citit k tu nu te uiti, cunosc de asemenea persoane care nu se uita.
In ceea ce priveste dramele, nu cred k as putea renunta la ele, la filme ma refer. Ultima drama vizionata a fost Seven Pounds cu Will Smith, si am plans intr-adevar in timpul filmului. Dar dupa ce am plecat de la Mall, ma curta un sentiment de incredere si speranta. Oamenii sunt capabili si de gesturi marete, si nu numai in filme, in istoria literaturii romane exista marele gest al lui Mircea Vulcanescu.
Andrei, dar sa stii ca nu toti se uita la ele pentru a putea fi nefericiti. Unii sunt naivi si prea optimisti. Asa ca atunci cand ajung sa inteleaga lucrul asta si incearca sa scape de aceasta cutuma, folosesc “dramele” din jur ca pe un catalizator, pentru a putea ajunge la starea de echilibru si pentru a incerca macar sa se apropie de un punct de vedere obiectiv! ;)
ddunia: si eu am vazut Seven Pounds si mi s-a parut exact genul de film despre care vorbesc mai sus. Cu potential depresiv. Insa eu vorbeam in primul rand despre oameni si mentalitati. Acolo e problema reala, nu la filme. Fiindca filmele, asa cum ziceai si tu, le interpretezi cum vrei.
Cum ramane cu creierii zburati pe pereti ?
foarte rar urmaresc drame.. si ce am observat la romani .. ca plang pentru dramele altora, exact cum ai spus si tu: cauta drame.
ideile tale au luat o forma foarte frumoasa in post-ul acesta.
probabil ca de asta nu mi-a placut niciodata sa ma uit la filmele “europene”, pline de drame si urat. si nici la stirile romanesti care vorbesc despre atat de multe lucruri, fara a spune nimic.
daca e sa analizez limbajul non-verbal, prefer sa o fac in cazurile care imi transmit si ceva informatie (asta exclude multe din talk-show-urile autohtone, precum si politicienii de pe la noi).
Foarte bun articolul, Andrei. Ceva ce trebuia spus de mult, poate la nivel national, ca sa iasa lumea din cosmarul asta autoindus. Si eu am renuntat la TV de vreo 3-4 ani, si mi-e extraordinar de bine. M-am gandit cu optimism numai la obiectivele mele si la viata mea, si mi -sau intamplat numai lucruri bune. Le-am atras ;)
Tot respectul…
bate palma frate :)
>:D< data viitoare chiar iti dau un hug
20 mai ? A? ;;) vii? :D
David: vedem, vedem :)
Probabil unora le place sa-si complice viata. Dar fiecare si-o traieste asa cum crede. Eu, unul, am inceput sa nu mai judec.
Alex, si eu incerc.
Nu cred ca romanii cauta drame mai mult ca alte popoare. Sa nu uitam ca formatul stirilor de la ora 5 nu este inventat in Romania, ci doar preluat.
Cred, insa, ca principiul de catharsis se aplica in continuare si dramelor moderne, nu doar tragediilor antice. Catharsis-ul ar trebui sa ne ajute sa scapam de anumite emotii, sa avem mintea mai limpede si sa actionam. Numai ca romanul nu prea actioneaza.
Referitor la TV, din pacate la noi s-a creat un mit printre oamenii de televiziune cum ca romanilor le place asa, le place scandalul, etc. Nimic mai fals, desigur.
agree.
cred ca ultimul an am zis GATA, is satul sa vad cine pe cine l-a batut, violat, omorit !!!
is satul sa cunosc cine si cit de sarac traieste, cinte si cit de bolnav e…
emisiuni de tipul “dansez pentru tine”, etc.
ce folos din toate astea ?! oricum nu pot ajuta decit pe cei apropiati… la ce bun sa-mi UMPLU capul cu atitea stiri NEGATIVE !
—————————————————————————————-
in acelasi moment nu pot fi indiferent fata de societate, fie ea din Mexic, SUA, Romania sau de la mine din tara din R.Moldova, cum as putea sa ma inchid in casa si sa ma fac ca nu stiu cum tinerii sunt maltratati in comisariate, cum alegerile au fost fraudate, cum sa nu ies in strada sa-mi cer o viata mai buna !
—————————————————————————————-
asta e, cit nu am judeca … in viata asta nu poti gasi o pozitie perfecta: sa te implici…sa nu te implici, sa spui sau sa taci, sa dai sau sa iai, etc.
pentru orice barbat care vrea sa devina un barbat adevarat este absolut obligatoriu sa faca o cura de informatie, si sa se deconecteze de la toate prostiile care-l bombardeaza zi de zi.
Nici noi nu mai stim pentru ce traim atat timp cat ni se spune in stanga si in dreapta , e bine sa faci asa, trebuie sa faci aia…. ba nu pe ailalta.
David Deida, zicea in The Way of the Superior man, ca un barbat, ca sa-si descopere scopul sau vocatia vietii trebuie sa aranjeze sa se deconecteze pentru o luna de la viata cotidiana, sa se duca undeva lipsit de intreruperi, in munti daca e posibil, si sa mediteze.
Iar atunci cand se va intoarce, mintea lui va fi destul de linistita incat sa ii permita sa fie focusat pe lucrurile care ii dau lui cea mai mare satisfactie.
Pe mine m-au scarbit in general stirile, reclamele de proasta calitate, filmele expirate si uite asa am ajuns sa ma uit numai la desene animate si la NG. La drame ma mai uit si poti sa spui ca’s masochista, dar sincera sa fiu la sfarsitul fiecarui film imi dau seama cat de bine stau eu. Am avut la un moment dat o gramada de probleme, mi s-au intamplat lucruri nasoale…am trecut peste. Nu erau genul de lucruri care sa se mai poata rezolva asa ca nu puteam sa spun hai sa vedem cum o rezolvam, in schimb mi-am spus ca tre’ sa merg mai departe, sa-mi vad de treaba mea and so on. Eu sunt eterna optimista, nu caut sa-mi creez tragedii si sa le palng altora de mila. Ba, mai mult astia care se plang prea mult ma si scarbesc…faceti fratilor ceva, stand si bocind nu ajungeti nicaieri. Intr-adevar, nu poti sa fi de fier si sa nu te fi plans niciodata nimanui ca iti e mai greu, dar de la asta la face un obicei in a te trezi de dimineata cu gandul ” vai, cat de nasol imi e mie, alora de alaturi si balenelor albastre” , e mare diferenta. Inchei ca devin plictisitoare : concluzie, uitati-va la desene animate, cititi comics’uri sau faceti naibii ceva…nu se fac statui pentru sinucigasi si pentru plangaciosi…ba nici in rai s-ar putea sa n-ajungeti :)
Cum zice si Andrei H. :”cred ca ultimul an am zis GATA, is satul sa vad cine pe cine l-a batut, violat, omorit !!!” adevarul asta e..! am renuntat la tv de aproape 2 ani, nu ii duc lipsa si nici nu ma satisface in vreun fel! Oricum acest privit la tv cu violat, omarat si toate cele ca doar o belea nu vine singura pt multi a devenit o obisnuinta!
Cum zicea cineva acum ceva timp: “daca iti spun de 9 ori ca a fost violata o baba, a zecea oara e deja ceva…”plictisitor”
Ce pot sa spun e : felicitari pt articol, foarte tare!!! Succes si bafta in continuare!
Andrei zie:
“Se uita la stirile de la ora 5 si se plang. Se uita la “Din dragoste” si plang. Cauta pe net drame la care stiu ca vor plange. Si, surprinzator, plang. Traiesc, plang si se plang.
Cel mai tare imi place asta:
“Ca viata e incorecta, ca Romania e o tara de 2 bani, ca toti fura ca-n codru si ca ar pleca oriunde. Ca ei sunt buni, dar lumea nu ii apreciaza la adevarata valoare. Ca ei merita mai mult, dar seful e un tampit. Ca legea e absurda si ca platesc prea multe taxe.”
Mda, asa este, da’ tu de unde sti toate astea? :(
Man, un post de nota 10. Chapeau!
Off-topic: Ma gindesc acum: “depinde doar de noi …” si totusi, nu stiu cum sa o fac. Cum sa actionez spre ceea ce doresc. Nu am dezvoltate aceste abilitati.
Mmmm, poate ca astept sa imi spui: actioneaza, orice va fi, este mai mult decit nimic.
Stii, ai dreptate, masterul este un “big shit”. Scoala nu te invata nimic. Doar niste teorii inutile. Dar INUTILE frate pentru viata de zi cu zi!
Am adoptat aceeasi atitudine fata de stirile TV … insa, pentru a lua contact cu lumea reala, mai “iau pulsul din cand in cand”.
Sunt surprinsa ca nu s-a facut referire la ceva mult mai nociv, in opinia mea. Toate asa zisele talk show-uri induc aceasta stare de cearta vesnica, de a vedea “paiul din ochiul altuia si nu barna din ochiul tau”, de a minti cu seninatate, de a nu avea scrupule si de a nu avea nimic sfant. Sa nu mai vorbim de emisiunile de (asa zis) divertisment : GROTESC!!!
Pentru a putea intelege cat de cat ce s-a intamplat ar trebui sa privim cu peste 15 – 17 ani in urma (primii 2 -3 ani dupa 1989 i-am considerat de adaptare si de intelegere a ceea ce ni s-a intamplat).
Pornesc de la ce am aflat de la minunatii mei parinti, inca de cand eram copil “Un lucru RAU se invata foarte usor (se prinde de tine chiar fara sa iti doresti daca nu constientizezi), iar un lucru BUN se invata cu ceva efort”.
Prin 1992, priveam atitudinea si modul de manifestare al copiilor care se jucau intr-un mare cartier craiovean, unde convietuiau familii de romani alaturi de multe familii de tigani (ulterior redenumiti rromi). Am fost neplacut surprinsa de asemanarea izbitoare a modului de manifestare a copiilor romani, copiat identic dupa comportamentul copiilor de tigani.
Subliniez ca nu am nimic impotriva acestora, poate multi dintre ei sunt mult mai onesti decat o buna parte dintre cei cu pielea mai alba. Fac referire doar la nivelul de cultura si de civilizatie.
Nici adultii nu au scapat de MIMETISM. Priviti, va rog, majoritatea romanilor in actiune. Langa naveta de bere, cu tricoul ridicat pe burta, lalaind si ascultand manele cu sonorul la maximum.
Chiar sunt prea multe de spus… Disparitia sistemului de valori…
Observ la majoritatea celor care au postat comentarii aceeasi resemnare care urmeaza unei stari de revolta si de neputinta.
Personal, desi cred ca EXISTA SOLUTII, nu cred ca cineva este dispus sa faca un efort in acest sens. Daca am reusi cu cei mici, cu cei tineri sa facem ceva, tot ar fi un mare castig. Orice lucru trebuie sa aiba un inceput si atitudinea celor multi este foarte importanta.
Propun sa incercam sa declansam o astfel de campanie, mai intai pe bloguri… poate,poate…
nu ma uit la stiri-drame fiindca sunt penibile. ma uit la filme-drame exact pt ce ai spus – ma fac sa-mi dau seama de valoarea vietii… “Din drame tre’ sa intelegi sa apreciezi ce ai. Sa iubesti cat timp ai ce iubi, sa te bucuri de luxuri pe care altii nu le mai au.” Da da da, chiar ajuta :)
cel mai misto: “dreptul tau la nefericire se opreste acolo unde incepe dreptul meu la fericire.” de tinut minte :)
in rest, tu ai scris articolul? pare a fi a la ovidiu miron :D
Pot sa iti recomand cateva carti sau un film-doua cu care ai putea sa incepi… sa-ti dezvolti abilitatile respective. Nu ca as fi eu un maestru, dar dupa 3 ani in care m-am tot (auto)educat in legatura cu lucrul asta, chiar simt ca imi controlez viata si ca merg in directia in care vreau :)
Pe scurt, am scurtat si spun doar ca l-am “simtit” pe Andrei oarecum “suparat uneori chiar nervos” pe categoria de oameni superficiali.
:) dani_ela, de retinut ca eu nu scriu niciodata cand sunt nervos. Cand sunt nervos (adica destul de rar) plec de langa calculator. :) Uneori scriu insa dupa ce m-am calmat. Deci nu sunt nici suparat, nici nervos. Mi-e un pic mila. Ceea ce cred ca e mai rau…
Reverente, man :)
Scuze Andrei, dar nu il gasesc altfel pe Lucian decit la tine.
Orice recomandare este binevenita si iti multumesc. Trecerea de la teorie la actiune este grea pentru mine. Nu stiu cum sa actionez . Instinctual …? Of, ratiunea asta imi pune o mie de frine!
“Mi-e un pic mila.” Andrei, de cine? De tine, pentru starea pe care ai avut-o? De celalalt, pentru ca nu merita consumul tau nervos? Nu am inteles.
Poti sa ii ceri id-ul meu lui Andrei dak vrei sa vb mai usor. Si ca sa iti recomand cateva carti si un film pt inceput, here u go:
– Og Mandino – Cel mai vestit vanzator din lume. ed. Curtea Veche. O carte sub forma unei povesti extraordinare, dar care in acelasi timp vine si cu niste “instructiuni”practice. Mi-a placut enorm si m-a ajutat mult.
– Jeff Keller – Atitudinea este totul, ed. Curtea Veche. Titlul cred ca spune totul. O carte destul de light, foarte buna pt inceput.
– Richard Bach – Indrumar pentru Mesia, ed. Prestige. Nu e nimic religios in ea. O carticica extraordinara. Foarte fun, si care te pune pe ganduri. Nu iti spune nimic concret, te lasa sa alegi. Chiar la sfarsit scrie in carte “Tot ce e scris in aceasta carte poate fi fals” :) Geniala cartea!
– FILM: The Secret. E super tare filmul, dar ai mare grija. Cu toate k e facut de australieni, e facut in stil Hollywood-ian. Nu lua de-a dreptul ce vezi acolo. Incearca sa intelegi esenta, baza, modul de gandire. Mie mi-a trebuit sa il vad de vreo 10-15 ori si 1-2 ani de practica k sa inteleg cu adevarat ce vor oamenii aia sa spuna :)
Si cam asa sa faci si cu cartile. Nu sa le citesti de 100 de ori, dar sa incerci sa intelegi esenta… modul de gandire.
Pentru mai multe detalii… mail sau twitter :)
In perioada comunista, existau niste probleme reale, niste lipsuri reale, iar ce era mai grav tinea de ingradirea spirituala de la vremea respectiva. Se formase un obicei mai mult soptit decat strigat in gura mare prin care omul isi exterioriza suferinta. Chiar si in lumea artei, a artei cu public exista un fel de complicitate intre artistul care exprima voalat nemultumirea sociala si spectator, toti in aceeasi oala; la fel de ingraditi.
Crezi ca cei care inca se mai plang si si-au facut un mod de a fi din asta, au ramas sau au preluat de la parinti mentalitatea de invins al sortii prin lipsa puterii de adaptare la o existenta independenta ?
Crezi ca in tarile cu o traditie democratica mai bogata, exista sau persista mentalitatea descrisa de tine ?
:)
Cristina, ar fi culmea sa imi fie mila de mine. In ceea ce ma priveste, eu sunt okay. Ei au o problema. TOTI! :))
Lasand gluma la o parte, mi-e mila de cei care vad viata asa cum scriam mai sus. Fiindca imi dau seama ca au sanse foarte mici sa fie fericiti, daca nu schimba ceva.
:)) Da, ei au o problema. TOTI. Si ce este mai grav este ca incep sa fie din ce in ce mai multi. Ei reprezinta majoritatea. Brrr.
P.S. Thanks Lucian. Am inceput “The secret”, dar l-am terminat citit si recitind fisierul txt cu traducerea. Prea mult hollywood. Dar a avut Andrei un post superb despre el. Mai multe de fapt.
Cum adik l-ai citit? E film! Stiu k e si carte… dar mie imi place filmul. Ideea e sa vezi dincolo de “hollywood”. E posibil sa dureze o perioada…
Televiziunea asta mai mult strica decat repara, nimic bun nu vezi, nici filme bune macar de-ar fi.
Imi spunea cineva :
“Viata e ca mersul pe motocicleta, unde te uiti , acolo vei ajunge ”
Bun articol, buna directie !
— de cativa ani nu mai am TV– nici nu-mi trebuie, ma gandesc daca in viitor la copii mei le vor trebui :)) , nu sh ce decizie am sa iau atunci…
Foarte motivant articolul. De cat sa vorbesti despre antreprenoriat la conferinte, mai bine despre motivatie.