Am primit astazi un comentariu vis-a-vis de o recenzie scrisa de mine acum un an si ceva. N-am sa reproduc textul insa ideea era urmatoarea: bai, cat de prost scrii; copilaresc, plat si nu mai stiu cum. Cu domnu’ cu pricina am rezolvat oarecum problema. Nu era chiar asa grav. Dar sunt unii cu probleme mai serioase.
Asa ca am un mesaj de transmis: nu am pretentia ca scriu bine si, nu o sa va vina sa credeti, nu mi-am dorit in viata mea sa ajung scriitor si nu imi doresc nici acum. Nu m-ar satisface deloc statutul asta. Mi se pare ca oricine are ceva bani (nu multi) poate scrie si publica o carte. Cu vandutul e un pic mai greu, insa nu imposibil. Poate ca intr-o zi ma voi ambitiona atat de tare incat ma voi apuca si eu, ca un prost scriitor ce sunt, sa pun pe foaie vreo 100-200 de pagini bine marketate, sa scot o carte si sa le arat scriitorilor si poeteselor de 2 bani ca se vinde mai bine decat ale lor, chiar daca poate e scrisa mult mai prost.
In alta ordine de idei, m-ar flata peste cativa ani statutul de marketer, om de afaceri de succes, chiar si banalul “antreprenor”, insa nu m-ar flata deloc eticheta de “scriitor si atat”. Nu am nimic cu ei fiindca citesc si eu destule carti si am si eu scriitori preferati, oameni pe care ii stimez, dar ma enerveaza groaznic infumurarea unora si ideea lor complet tampita ca toata lumea si-ar dori sa fie in locul lor. Hai, va rog eu, dati-va jos de pe butoiul pe care stati, faceti un dus rece si reveniti-va.
Facem un test: cand zic eu start, voi incercati sa nu mai fiti penibili. Stiu ca pare imposibil dar vorba aia: incercarea moarte n-are. Daca nu iese asa, incercati si cu o terapie, ceva auto-sugestie poate…wtf, doar n-o sa fiti penibili toata viata. Nu de alta dar e banal, oricine o poate face.
A! Si inca ceva. Ati observat ca astia care vorbesc mult, in general, nu fac nimic palpabil? I-am privit intotdeauna cu mila pe cei care stau pe margine si dau cu pietre dar in urma carora nu ar ramane nimic daca ar muri maine. Fiindca n-au priceput nimic si majoritatea sunt din alt film. Actori intr-un film alb-negru, intr-o lume in care oamenii au inceput sa prefere televizoarele color.
Si mi-ar mai placea sa existe o lege care sa spuna ca daca n-ai facut nimic in viata asta, n-ai voie sa deschizi gura.
Start!
No Comments
Corect. Corect. Corect. Bravo.
dar vad ca te-au suparat rau. demult nu l-am mai vazut pe acest andrei :)
mi se cam facuse dor :)
Andrei, daca persoana respectiva ar fi citit cateva date despre tine ar fi vazut ca nu ai o formatie de literat si nici pretentia de a fi tratat ca atare. In general persoanele care au studiat mai mult domeniul limbii si literaturii sunt reticente in a accepta si opinia altora vi-a-vis de acesta. Tine oarecum de mandria de a fi mai instruit decat altii. Totusi, mai productiv ar fi, daca tot comenteaza, sa-si expuna parerea de om cunoscator si sa explice ce ar trebui sa se observe din lecturare. Lectorul competent, cum se insinua a fi acea persoana, cunoaste elemente de critica si de teorie literara. E adevarat, dar nu trebuie sa-l persifleze pe lectorul inocent. Ultimul isi spune parerea subiectiva despre ceea ce a citit. Daca intr-o perioada de criza a literaturii noastre Titu Maiorescu spunea: “Scrieti, baieti, numai scrieti!, acum profesionistii se simt amenintati de aceia care scriu. Valoarea se va cerne in timp si ei ar trebui sa stie asta.
Multumesc, Elena.
Mare dreptate ai cand spui:
“profesionistii se simt amenintati de aceia care scriu. Valoarea se va cerne in timp si ei ar trebui sa stie asta.”
Pentru mine acea reticenta suna a ingustime.
De fapt, acea persoană cred că se credea mare scriitor ÅŸi avea o teamă ascunsă că dvs aÅ£i putea fi “un scriitor mai bun” decât dânsul.
Iarăşi mă ÅŸaud cu o poveste…
La un concurs de poezie din Caracal – “Virgil Carianopol” – am luat locul întâi. Buuun! Cum stam eu printre profesori ÅŸi scriitori, numa’ mă întreabă unul: “Unde sunteÅ£i cadru didactic?”
Io:”Sunt telefonistă.” Atunci eram telefonistă… :-)
Iarăşi mă laud cu o poveste…
La un concurs de poezie din Caracal – “Virgil Carianopol” – am luat locul întâi. Buuun! Cum stam eu printre profesori ÅŸi scriitori, numa’ mă întreabă unul: “Unde sunteÅ£i cadru didactic?”
Io:”Sunt telefonistă.” Atunci eram telefonistă… :-)
Scuze de repetiÅ£ie… :-)
marinelas2002: si nu a facut stop-cardiac? :)
Sper că nu :-). Da’ ÅŸtiu că oamenii superiori, d’aia sunt superiori – mă refer la un anume tip de superioritate, nu la competenţă, ÅŸtiinţă etc… – pent’ că nu le arată celorlalÅ£i cât sunt ei de superiori… I THINK :-)
Damn I like you when you’re mad :D Andrei, sa-ti zic un mare secret. Nu mai zici la nimeni ca ti-am zis, da?
Secretul este: nu poti multumi pe toata lumea.
Secretul #2: de fapt, cand incepi sa realizezi ceva cu adevarat important, vei atrage imediat oameni care te vor critica. De fapt, daca nu primesti critici, inseamna ca nu ai facut nimic care sa fie luat in seama. De fapt, cu cat primesti mai multe critici urate, ciudate si nefondate, cu atat stii ca faci lucrurile sa se-ntample.
Bravo, deci ;)
Ai dreptate, Ionut. Stiu ca asa stau lucrurile dar imi lipseste butonul ala care m-ar putea face indiferent in 2 secunde. :)
Andrei, nu-i problema. Iti fac eu o ancora ;) Se instaleaza usor, se lanseaza si mai usor… nu are efecte secundare :)
As vrea sa ma intorc vreo 20 de ani in urma si sa ma rezolv cu un imprint :) Sa am problema ca nu imi pasa de nimic. Se poate ?