Am primit astazi un comentariu vis-a-vis de o recenzie scrisa de mine acum un an si ceva. N-am sa reproduc textul insa ideea era urmatoarea: bai, cat de prost scrii; copilaresc, plat si nu mai stiu cum. Cu domnu’ cu pricina am rezolvat oarecum problema. Nu era chiar asa grav. Dar sunt unii cu probleme mai serioase.
Asa ca am un mesaj de transmis: nu am pretentia ca scriu bine si, nu o sa va vina sa credeti, nu mi-am dorit in viata mea sa ajung scriitor si nu imi doresc nici acum. Nu m-ar satisface deloc statutul asta. Mi se pare ca oricine are ceva bani (nu multi) poate scrie si publica o carte. Cu vandutul e un pic mai greu, insa nu imposibil. Poate ca intr-o zi ma voi ambitiona atat de tare incat ma voi apuca si eu, ca un prost scriitor ce sunt, sa pun pe foaie vreo 100-200 de pagini bine marketate, sa scot o carte si sa le arat scriitorilor si poeteselor de 2 bani ca se vinde mai bine decat ale lor, chiar daca poate e scrisa mult mai prost.
In alta ordine de idei, m-ar flata peste cativa ani statutul de marketer, om de afaceri de succes, chiar si banalul “antreprenor”, insa nu m-ar flata deloc eticheta de “scriitor si atat”. Nu am nimic cu ei fiindca citesc si eu destule carti si am si eu scriitori preferati, oameni pe care ii stimez, dar ma enerveaza groaznic infumurarea unora si ideea lor complet tampita ca toata lumea si-ar dori sa fie in locul lor. Hai, va rog eu, dati-va jos de pe butoiul pe care stati, faceti un dus rece si reveniti-va.
Facem un test: cand zic eu start, voi incercati sa nu mai fiti penibili. Stiu ca pare imposibil dar vorba aia: incercarea moarte n-are. Daca nu iese asa, incercati si cu o terapie, ceva auto-sugestie poate…wtf, doar n-o sa fiti penibili toata viata. Nu de alta dar e banal, oricine o poate face.
A! Si inca ceva. Ati observat ca astia care vorbesc mult, in general, nu fac nimic palpabil? I-am privit intotdeauna cu mila pe cei care stau pe margine si dau cu pietre dar in urma carora nu ar ramane nimic daca ar muri maine. Fiindca n-au priceput nimic si majoritatea sunt din alt film. Actori intr-un film alb-negru, intr-o lume in care oamenii au inceput sa prefere televizoarele color.
Si mi-ar mai placea sa existe o lege care sa spuna ca daca n-ai facut nimic in viata asta, n-ai voie sa deschizi gura.
Start!