Am citit astazi ceva socant in cartea lui Jay Conrad Levinson (care vine la Zilele Biz), Guerrilla Marketing. Adica, imi imaginam ca lumea are o mare problema cu asta dar parca e prea de tot.
“ Numai doua procente din populatie isi stabileste obiective. Dintre aceste doua procente, numai un procent isi mentine concentrarea necesara pentru indeplinirea obiectivelor. Daca esti plictisit, mergi la circ; nu te apuca sa-ti diversifici activitatea.“
Obiectivul meu este sa fiu mare. Poate fi considerat ca fiind un obiectiv? Nu cred. Multora cand le spui ca obiectivul trebuie sa fie S.M.A.R.T. se gandesc ca trebuie sa fie un obiectiv inteligent, sa pice lumea pe spate. Desi probabil ca daca am avea obiective SMART pe termen scurt, am fi castigatori si am trai mai bine. Cine stie?
Cel mai aiurea e cand tu ai obiective si cel de langa tine (cel cu care discuti) nu are. In momentul respectiv iti va da peste cap toate obiectivele si te va face sa renunti la a mai avea vreo colaborare cu el, iar tu esti nevoit sa iti schimbi obiectivul.
Nu zic ca sunt cazuri generale, dar suntem invatati inca din scoala sa mergem “de-a busilea”, fara vreo directie, fara vreun obiectiv concret.
As spune ca suntem invatati MAI ALES in scoala..
Eu nu am inteles niciodata de ce trebuie sa iti stabilesti obiective. Explicati-mi si mie. Eu nu i-am inteles niciodata pe oamenii care isi “planifica” viata.
Bogdan, ti-as explica cu cea mai mare placere dar e prea mult de scris aici. Poate gasim timp si ne intalnim intr-o zi. Daca vrei scrie-mi un mail.