sentimentul ala

Stiti sentimentul ala pe care il aveti atunci cand vedeti ca un prieten bun tocmai e pe cale sa faca o greseala? Adica sa ia o decizie despre care voi stiti ca ii va dauna, o decizie pe care o va regreta? Poate ca ati trecut prin asta deja, poate ca ati avut un apropiat care a facut-o.

Stiti cum se va termina si cu toate astea nu il puteti opri. Poate ca stiti ca nici n-ar fi corect sa-i cereti sa se opreasca. E viata lui, e experienta lui, are dreptul sa traga propriile concluzii, nu sa se bazeze pe concluziile tale. Stiti ce urmeaza. Veti asista la un film pe care l-ati mai vazut, stiti ca se termina prost, si cu toatea astea nu puteti sa il opriti. Ati trecut prin asta, asa-i?

E, atunci cand acumulezi foarte multa experienta intr-un timp mai scurt decat altii si mai esti si atent la oameni, sentimentul asta apare des. Foarte des. Te uiti in stanga si vezi o greseala care ar putea fi oprita, te uiti in dreapta si vezi un om despre care stii unde se duce, chiar daca el nu stie inca.

Si, la inceput, e complicat rau. Vezi cum mare parte din previziuni ti se bifeaza si nici macar nu poti sa te bucuri ca ai avut dreptate. Observi sabloane care ii duc pe oameni in aceleasi locuri, de multe ori indiferent de trecutul lor, vezi decizii care duc intotdeauna la ceva prost pentru cel care le ia. La inceput e complicat.

Dup-aia, dupa ce nu mai esti la inceput, apar optiuni. Poti alege sa te concentrezi pe ce se intampla dupa decizia gresita, pe cum interpreteaza fiecare om ceea ce i se intampla. Din fericire, aici e diferit de fiecare data. Sau poti alege sa fii alaturi de ei, sa le oferi suport pe drumul catre stii-tu-ce-dar-ei-nu-inca, sa nu ii judeci si sa iti aduci aminte ca, cel mai probabil, si tu ai invatat asta la fel: gresind.

Iar cand totul se termina, cand acel om va fi gresit si el, cum ai facut si tu, si isi va da seama, ii poti spune zambind: “Bine ai venit, te asteptam demult!” Si e cam tot ce poti sa faci. :)