No people is fully civilized where a distinction is drawn between stealing an office and stealing a purse.Theodore Roosevelt
Imi aduc aminte cum pe la 15 ani am descoperit, impreuna cu cativa amici, subsolul blocului in care am crescut. Subsol care era gol. Sau, de fapt, am vazut in acel subsol un potential imens, care presupunea ca mai intai sa fie gol. Am zis “sa fie gol!” si-a fost. Dupa care am inceput sa il amenajam. Ne-am adus haltere, cateva scaune, o masa pe care sa putem juca din cand in cand carti si niste boxe imense cu care sa putem da petreceri. Erau 4-5 camere, cam cat doua apartamente obisnuite. Sigur ca pe deasupra, pe ici colo, erau tevi si robinete, insa nu ne deranjau.
Nu ne-au deranjat pana intr-o zi in care, suprinzator, am gasit subsolul semi-inundat. Ne-am strans, am facut “sedinta” si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa facem doua lucruri: mai intai, sa reparam tevile care curgeau. Adica sa gasim pe cineva sa le repare. Apoi, sa facem cumva astfel incat pe jos sa nu mai fie pamant care sa se transforme in noroi la prima inundatie, oricat de mica ar fi.
Daca la prima problema am gasit repede o solutie in tatal unuia dintre noi, a doua era ceva mai complicata. Si a ramas complicata pana intr-o zi cand cineva a intrat in subsol bucuros strigand ca gasise solutia. Un mic Arhimede, strigand Evrika, m-am gandit. Un subsol scufundat intr-un lichid…
Solutia implica in mod direct vila care se construia peste drum de noi. Viitoare vila care, pana una-alta, pentru noi era constituita din trei elemente principale, asa cum avea sa reiasa din planul desenat rapid cu un bat, pe pamantul din subsolul blocului 401: gard, gramezi de pietris si nisip, paznic. La lasarea serii ne-am inarmat cu saci de rafie si doua lopeti si am pornit.
Sase oameni, sase saci, un paznic care dormea pe scaun, o gramada de pietris, o mie de posibilitati. Bine, de fapt, nu chiar o mie. Practic, planul nostru simplist se baza pe o judecata foarte sanatoasa. Punctele cheie erau doua. Unu: nu putem intra pe poarta, fiindca este inchisa, deci trebuie sa sarim gardul. Doi: odata inauntru, paznicul nu trebuie in niciun caz sa se trezeasca. Uitandu-ma inapoi, planul mi se pare pe cat de simplu, pe atat de tampit. Project managerul din mine observa usor carente care constau, in primul rand, in lipsa completa a unui plan de backup. Bun, paznicul nu trebuie sa se trezeasca. Si, totusi, daca se? Dar acestea sunt detalii… Cand ai lucruri atat de importante de facut, este evident ca paznicul nu se va trezi. Murphy era un pesimist si un carcotas, foarte posibil un comentator fidel al versiunilor online de tabloide.
[va urma]
deja ma gandesc la ce se putea intampla :)
astept continuarea :D