“N-am fost un “pragmaticâ€, termen foarte la modă azi. Åži nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util ÅŸi avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare.
Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o “nebunie†adevărată; una din acele “nebuneÅŸti†îndrăzneli pe care e infinit mai puÅ£in grav s-o ratezi decât s-o eviÅ£i. Åži ce paradox ironic! în vremea în care aÅŸ fi putut să-mi doresc “nebuniiâ€, eu visam cu ardoare să devin înÅ£elept! Umblam prin anticariatele bucureÅŸtene după “Secretul secretelorâ€. Iar când m-am lămurit că înÅ£elepÅ£ii sunt înÅ£elepÅ£i fiindcă nu sunt în stare de nici o “nebunieâ€, era cam târziu să încerc să îndrept lucrurile pe alt făgaÅŸ.
Uneori, mă întreb dacă am avut niÅŸte idealuri autentice. AÅŸ putea enumera unele vanităţi mai puÅ£in obiÅŸnuite ÅŸi chiar mă mir că un om atât de greoi ca mine a cochetat cu ele. Am în urma mea ÅŸi unele proiecte bizare, pe care, treptat, le-am abandonat, fiindcă n-am dus aproape nimic până la capăt. Despre altele, mai bine nu vorbesc. Porneau de la convingeri prea “categoriceâ€, ca acea carte în care doream să demonstrez că istoria nu e decât “o poveste despre fricăâ€. Åži, mai ales, nu sunt sigur că aspiraÅ£ia de a transforma slăbiciunile mele în principala mea forţă merită să fie trecută în categoria idealurilor. AmbiÅ£iile practice mi-au lipsit cu desăvârÅŸire. N-am Å£inut nici măcar să doresc, din raÅ£iuni sentimentale, să ajung “subsecretar de statâ€, cum a visat tata.
AÅŸ putea invoca, eventual, un ideal de natură etică. N-am considerat viaÅ£a un tripou, unde important e să câştigi, indiferent prin ce mijloace. Am avut prea multe probleme cu mine însumi ca să mă complic ÅŸi cu altele. Dar poate că e vorba tot de niÅŸte carenÅ£e. Căci îţi trebuie, cu siguranţă, niÅŸte calităţi anume pentru a fi cinic.” – Octavian Paler.
Pai cum sa nu iti fie frica cand ajungi sa ai in spate o responsabilitate atat de mare ideilor expuse si cand lumea te considera un veritabil sistem de referinta?
P.S. Dar nu e de rau! Pentru ca se stie dintotdeauna ca FRICA PAZESTE PEPENII!
;)
am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. am avut timp sa descopar ca lumea in care ma aflu nu e lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care as fi fost compatibil. (Octavian Paler)
de multe ori ne ragasim in citatele lui Paler. avea darul de a scrie ceea ce simtim si noi, cu totii, dar nu gasim niciodata cuvintele potrivite pentru a le descrie.
nu cred ca trebuie sa-ti fie rusine sa ca ai inceput proiecte si nu le-ai dus la sfarsit. conteaza ca ai facut totusi ceva. conteaza ca ai inceput ceva si poate ai servit ca exemplu multora, dar mai ales ti-a folosit tie caci din greseli invatam cu totii.
e adevarat ca frica de esec e mai dureroasa decat esecul in sine dar cred ca la fiecare experienta si traire trebuie sa vedem doar partea plina a paharului si nu ce-a goala. la fiecare experienta, sa fim increzatori …
fuga dupa intelepciune e un fenomen din ce in ce mai rar … trebuie sa recunoastem. dar asta nu te face mai diferit ci poate mai special. n-ai fugit de “nebunii” ci ai fugit de banalitate …
si poate ca asa a fost mai bine. acum esti TU si nicidecum un om de carton … si crede-ma asta conteaza cel mai mult.
inchei prin a-ti spune ca trebuie sa-ti fie cu adevarat frica doar de faptul esti “TU” … faptul ca esti cu o treapta in plus fata de multi oameni mediocrii, ce se bat in piept ca sunt mari formatori de opinie, este un privilegiu dar si o mare responsabilitate. acum ai trecut de la stadiul de om banal la cel de mentor …. si iti urez succes!
iată câteva versuri potrivite, scrise de un om care, deÅŸi a fost criticat enorm, in ochii mei e un om special. vorbesc de mihai beniuc (va recomand si “ultima scrisoare”).
dar nu ştiu cum azi vinul a devenit sălciu.
sătul de mine însumi un altul vreau să fiu.
de-aceea poate astăzi când negura se lasă
mă podideşte dorul să am si eu o casă –
un pic de bucurie cu alţii în comun,
cui lucruri ne-nsemnate si gingăşii sa-i spun –
căci fără margini ceata pe câmpul ud se-ntinde
si nici un geam in bezna lumina nu-si aprinde …
Andressu: din fericire nu ma regasesc in tot ceea ce a scris Paler.
ar fi fost culmea … ar fi insemnat sa fi paler si asta nu se poate.
ideea e ca ne regasim in trairile si vorbele altora pentru ca semanam un pic cu totii. am spus ca in fiecare dintre noi este un pic de paler dar am uitat sa spun ca si paler a avut cate putin din cei din jurul lui. suntem oameni … nu ?????