Poti sa ii scuipi, sa le dai palme, sa ii injuri, sa le arati ca esti mai destept decat ei, sa ii umilesti, sa le iei visele, poti face toate astea si oamenii ar putea trece peste, te-ar putea ierta. Dar sa nu cumva sa ai curajul sa le vorbesti despre speranta unor oameni care nu mai sunt dispusi sa creada ca se poate.
Nu te vor ierta fiindca le e frica sa spere. Vorba lui Paler, le-o mirosi prea tare a Paradis.
Eu unul mai sper …din pacate..
Speranta nu e un lucru bun, cred eu…
Cred ca fara speranta nu ar mai nimic din ce e azi in lume. Chiar cred asta. Si o sa continui sa cred asta si nimic nu imi poate schimba parerea. Faptul ca oamenii renunta sa spere e trist, si cateodata mi se pare ca e chiar lasitate. Daca iti doresti ceva de la viata si de la cei de langa tine nu ai cum sa nu speri. Toti oamenii spera, dar nu toti isi dau seama de asta. Unii se duc la biserica si se roaga pentru diverse sa ii ajute Dumnezeu. E tot speranta si asta. Poate ei nu ii spun speranta, dar este. Isi pun in Dumnezeu speranta si practic, isi mai usureaza din povara de pe suflet pentru ca au speranta ca cineva acolo sus se va ingriji de viata lor mai bine decat ei.altii pur si simplu spera si isi spun ca va fi mai bine daca fac cutare lucru. Dar nu e destul sa speri, trebuie sa mai pui si ceva munca (foarte multa cateodata) si ambitie pe langa, ca sa iasa treburile cum iti doresti.
Aici gresesti nun pic Andrei si cred ca e de vin aun pic si latura ta pesimista. De ce zic asta ? Deoarece pentru a convinge pe un om de un asemenea lucru, trebuie in primul rand sa il convingi ca tu crezi cu adevarat in acel lucru. Si acum vine intrebarea grea:
TU CREZI INTR-ADEVAR ?
;)
evident. :)
Ca doar nu se intreba Paler degeaba de ce in mitologie a iesit si speranta din cutia Pandorei…
Corect, Silvia :)