Simteam nevoia sa scriu azi. Poate fiindca si eu simt din cand in cand presiunea societatii, chiar daca nu imi place deloc sa o recunosc. Si desi imi vin atat de multe lucruri despre care as putea scrie fara sa cad in superficialitati si dulcegarii de sezon, n-am sa scriu despre niciunul. Nu azi.
Cred ca exista momente in care conteaza mai mult sa fii decat sa povestesti despre cum esti. De fapt, majoritatea momentelor ar trebui sa fie asa, daca vrei sa simti ca traiesti.
Va urez, bla, bla, lerul, belsugul, bla, bla, pomul si alte lucruri verzi cu beculete. Si sa fiti voi.
PS: pe cei care chiar nu vor sa se deconecteze ii las cu o intrebare: daca societatea imi “comunicase” asteptarile ei ca eu sa scriu ceva azi, iar eu am scris doar cele de mai sus, i-am dat peste nas sau doar am dat dovada de un conformism moderat? am pacalit-o sau m-am pacalit pe mine?
daca rezolvati asta, puneti raspunsul intr-o scrisoare, timbrati-o, trimiteti-o la o casuta postala oarecare si fiti siguri ca acolo undeva exista cel putin un om care nu da doi bani pe raspuns. Nu azi. :)
Habar n-aveti ce potential are acest baiat.