Am mai scris despre cat de mult imi place mie sa ma plimb pe strazi si cum, in general, nu prea sunt atent la ce se intampla in jurul meu. Ma concentrez sa nu “dau in gropi”, ca sa nu se interpreteze gresit cazatura :), si cam atat. In rest, ma gandesc la ale mele si chiar ma ajuta. Multe solutii le-am gasit plimbandu-ma pe strazi.
Mai exista insa o parte foarte misto a acestor plimbari: in unele momente, cam odata pe saptamana, sau poate la doua saptamani, imi dau seama ca nu sunt singur pe strada. Ca bate usor vantul, ca pomii sunt verzi si se misca sau, de ce nu?, ca strazile sunt pline de masini si oameni. Si cand se intampla asta, de obicei, ma opresc si cateva minute ma uit in jur si ma bucur ca pot sa fiu acolo, sa simt, sa miros, sa vad, sa cred.
Stiu ca multi oameni sunt probabil constienti de lucrurile astea mai tot timpul. Totusi, nu stiu daca mi-ar placea sa fiu asa. Nu stiu daca ei se bucura de viata asa cum ma bucur eu. A! Si inca ceva. Haide sa nu uitam ca exista oameni care nu pot sa fie acolo, sa simta, sa miroase, sa vada… si totusi cred.
Da, ai dreptate, uneori suntem asa absorbiti de micro-universul nostru de zi cu zi, ca pur si simplu uitam ca tot ce e in jurul nostru are si el viata, nu e doar simplu background pentru piesa in care jucam doar noi, “personajele principale” :) Si in momentele cind ne trezim la aceasta revelatie, suntem fericiti de fiecare lucru marunt care ne inconjoara: un pom inflorit, un apus frumos de soare, copiii ce se joaca in parc, frunzele pomilor, natura … so, dragi prieteni oraseni, trebuie sa iesim mai mult in parcuri si la munte, sa alternam viata de birou cu viata in natura…altfel vom fi prizonierii propriei existente computerizate :)
si mie imi place foarte mult sa a plimb pe strazi..de celoe mai multe ori chiar asa aiurea, fara scop..si daca este o strada necunoscuta, cu atat mai bine :) de-aia iubesc eu bucurestiul, pt k ai mereu cate un loc nou de descoperit :)
si recunosc ca am o slabicune pt zona lipscani :)
inteleg f bine ce vrei sa spui, si eu am senzatia aia ca mi se pune ordine in ganduri..
Ma bucur ca nu mi se pare si ca mai sunt si altii care simt aceleasi lucruri.