Nu cred in facultati, nu in cele din Romania. Adica nu ii apreciez mai mult pe cei ce au terminat una decat pe cei ce n-au facut-o. Ba, uneori, din contra. Cred insa in educatie, intr-o anumita masura. Adica, uitandu-ma in jur si cautand oameni capabili dar si oameni care stiu sa traiasca, am gasit in cele mai multe cazuri oameni cu un nivel de educatie peste medie.
Cred ca atat cartile cat si filmele, documentarele, training-urile, workshop-urile sau seminariile te dezvolta. La fel si wikipedia sau site-urile How-to. Dar mai sunt convins de un lucru. Ca niciuna dintre ele nu pot sa bata viata.
Workshop-urile si conferintele sunt okay, atat timp cat nu uitam ca greul incepe abia dupa ce plecam de acolo. Cartile bune sunt geniale fiindca te transpun intr-o lume, iti simuleaza o viata. Insa doar o simuleaza, ele nu sunt un inlocuitor pentru viata pe care ar trebui sa o traiesti. Toate astea mi-au venit in minte recitind un fragment din “Rugati-va sa nu va creasca aripi”.
“În adolescenţă, a fost o vreme când am trăit, într-o cameră sărăcăcioasă, ca o pasăre în colivie. Şi ce poate face o pasăre în colivie? De obicei, păsările se adaptează sau mor. Van Gogh vorbeşte chiar de o pasăre care a înnebunit. Eu nici nu m-am adaptat, nici n-am murit, nici nu mi-am pierdut minţile. M-am apucat de citit. Mi-am umplut colivia cu cărţi.
Deveneam astfel victima unei prejudecăţi. Deoarece cărţile înseamnă mult, dar nu pot însemna mai mult decât viaţa şi, mai ales, n-o pot înlocui.
Într-o bună zi, descoperim că nu ne ajung povestea lui Tristan şi cea a lui Romeo. Vrem să iubim noi înşine.”
Eu cred in facultati. In cele din Romania.
Cu exceptia acestui aspect sunt de acord cu tine in tot ce ai scris in acest articol.
Este esential sa nu te opresti niciodata din invatat. Din carti, de pe strada, de la seminarii.
In acelasi timp, cred ca avantul critic existent in ultimii ani la noi in tara impotriva facultatilor nu ne face deloc bine. Noua, ca societate.
A aparut si un altfel de snobism. Acela de a pleca “cu bursa in strainatate”. Si apoi de a te indigna, ca atunci cand te intorci in tara e preferat la un interviu unul cu facultatea facuta in Romania. Si asta inseamna ca automat a avut pile.
Sunt oameni care prefera sa invete pe cont propriu si nu baga in seama cursurile universitare. Dar asta nu inseamna ca oamenii care acorda atentie facultatii nu pot invata si ei pe cont propriu.
E o discutie lunga aici.
O seara buna.
Ovidiu
Tarziu de tot, cand m-am oprit din a ma plange ca mi s-a dat mai mult decat pot duce, cand mi-a trecut frustrarea unor momente urate, in care nu am avut de ales (sau cel putin asa mi se parea atunci), am reusit sa vad anumite experiente ca pe niste lectii, si nu as vrea alta viata decat cea pe care o am :). Asa e…nicio scoala nu se compara cu viata. Dar cartile au rostul lor. Au fost multe momentele (mai ales din copilarie pana prin facultate) in care daca nu ar fi existat carti as fi luat-o razna sau as fi murit, asa cum spui tu. Avem nevoie de evadarea in ele, de stimularea imaginatiei si de lucrurile pe care le scot la iveala din noi. Fiecare carte e o noua bucata de autocunoastere. Chiar daca peste ani nu iti mai aduci aminte exact o anume carte, amprenta ei ramane.
http://www.scribd.com/doc/30028753/Jiddu-Krishnamurti-Despre-educatie
Eu m-am rugat sa imi creasca aripi, mi-am dorit, mi-am imaginat…am visat. Mi s-a dat sau mi-am facut singura, sau ambele si e bine. Nu am citit cartea lui Paler dar o pun acum pe lista.
Da, nivelul studiilor ca atare nu face omul mai bun sau mai prost decat altul…la fel cum nici numarul cartilor pe care le citeste sau numarul seminariilor sau experientelor. Experientele vietii fiecaruia sunt importante..dar nu putem trai mai multe vieti, nu deodata si aici cartile sau filmele ne pot ajuta. Eu as zice ca dorinta de intelegere a ceea ce ni se intampla aici si acum este importanta, altfel putem avea noi mii de expriente, diplome si scoli, biblioteci citite..daca nu constientizam..daca nu ne locuim pe noi insine asa cum am auzit o data spunand pe Oana Pellea intr-un interviu. Ne dorim sa iubim noi insine asa cum am citit in carti dar iubirea ni se arata in forme diferita in viata, caci e viata noastra si e unica..asa ca as zice ca este important sa recunoastem ceea ce ni se intampla :)
Nimic nu se compară cu o o lecţie trăită pe propria piele…de asta viaţa bate cărţile şi filmul. Cât despre facultăţi…sunt puţin dezamăgită, e adevărat…