M-am gandit mult la asta: sunt un problem-solver. Imi place sa gasesc algoritmi, sa generez solutii si sa rezolv probleme.
Se intampla insa un fenomen neplacut si totusi, explicabil: cand le termin pe cele care imi sunt livrate by default de catre viata, ma plictisesc groaznic asa ca imi creez eu unele.
Si n-aveti idee cam ce probleme poate crea mintea unui om care toata viata a rezolvat probleme, are impresia ca se pricepe la asta si caruia ii plac provocarile! Nu ma amagesc construind probleme banale, pe care le rezolvi in general in pauza dintre ora de religie si cea de matematica. Nu, eu am nevoie de dileme creative, complexe, provocatoare, intrebari de finete. Si trebuie sa recunosc ca ma descurc de minune complicandu-mi viata de oricate ori am ocazia.
Probabil ca apogeul carierei mele de veritabil problem-solver va fi atins in momentul in care imi voi definitiva capodopera, acea problema geniala care nu va putea fi rezolvata nici macar de o intreaga comisie condusa de un comitet intrunit special in acest scop.
Oricum, e-o viata bestiala. :)