Tot gandindu-ma si citind despre vietile mai multor oameni care mie mi se par a fi de succes (si cand spun succes nu ma gandesc numai la partea financiara) am observat ca toate aceste persoane au (in mod neasteptat) ceva in comun: nici unul nu a incetat sa se dezvolte; nici unul nu s-a multumit cu ce stia (cu ce STIA, nu cu ce avea!!!).
Si aici as putea da multe exemple, incepand cu ciobanul Gigi Becali care ar fi putut trai bine din cresterea animalelor si totusi a ales sa invete management si contabilitate. Poate nu la nivelul unui expert contabil, dar, oricum, macar atat cat sa poata calcula in 2 secunde baza de impozitare a unei sume date, ceea ce Sebastian Bodu (Seful Agentiei Nationale de Administrare Fiscala) nu a fost capabil sa faca. Cred ca majoritatea oamenilor se plafoneaza din cauza comoditatii.
Pana la urma, trebuie sa recunoastem ca este destul de frumos sa termini un liceu sau o facultate si sa spui: “Gata! Am invatat destul. E timpul sa ma apuc de munca.†Si muncesc, muncesc, iar in putinul timp liber pe care il mai au, aleg sa faca orice altceva in afara de a invata, a se dezvolta (in orice domeniu); chiar ma intreb daca or mai tine ochii deschisi; oare mai invata din ceea ce vad in jurul lor ? Invata dintr-un esec, dintr-o greseala ? Sau mai mult: Au invatat vreodata ? Oricum, cert este ca in felul asta se creeaza oameni care muncesc zeci de ani pe acelasi post si (culmea!) se asteapta ca odata cu trecerea timpului sa fie platiti mai mult pentru exact aceeasi munca si pentru acelasi numar de ore.
Oare sunt eu singurul care sesizeaza o problema in tipul asta de mentalitate ? Fiindca, daca e asa, poate ar fi mai bine sa incerc si eu o plafonare. O fi bine ? Oare doare ?
[Entry-ul este mai vechi dar am simtit nevoia sa fac niste mici modificari la el]
Cati oameni care sa spuna “Dupa facultate ma apuc de treaba!” cunosti? Eu nici unul. Multi zic “la vara, dupa ce scap de restante ma incep sa fac” – mai mult doar vorba. Altii zic “abia astept sa termin facultatea sa ma relaxez si eu un pic”.
Cred ca succesul vine atunci cand intelegi ca trebuie sa faci cate o singura chestie odata, nu cate 10. Nu sunt de succes, dar am castigat mai mult facand lucrurile pe rand, decat pe toate odata.
Cate o singura chestie odata, poate, dar cu cat mai putine pauze. Eu am castigat facand mai multe lucruri in acelasi timp. Bineinteles ca 75% din timp il alocam unui singur lucru iar restul de 25% il imparteam intre celelalte. Cred ca, de fapt, secretul (daca poate fi numit asa) este sa te concentrezi pe un singur lucru, si, daca mai poti face si altele in acelasi timp, sa le faci. Ideea era sa nu stai si sa speri ca cineva iti va bate la usa pentru a iti oferi ceea ce vrei.
Pentru a nu te plafona este nevoie de un studiu prelungit (cam toata viata)
HA, HA, HA “PAi ACISILEA PE LA NOI daca gandesti si (nu?) muncesti” ce pensie o sa ai? MAI DRAGA MAI – mai bine este sa fi impins CU SULA-N COASTE ca UN ANIMAL
Invitatie:
– cine are urechi…sa vada
– cine are ochi…sa auda
– cine nu are nici una, nici alta…sa stea asa ca ii va fi mai bine
Ce spiritual sunteti domn’ doctor :)
Asta spuneam si eu : “pentru a nu te plafona este nevoie de un studiu prelungit (cam toata viata)”
“cine nu are nici una, nici alta…sa stea asa ca ii va fi mai bine” SAU sa stea asa ca se vindeca :)
Eu vreau sa iau niste cursuri de masaj, si sa ma duc la aerobic. Si mai am pe lista … :)
Cum poate cineva sa stea si sa se uite pe pereti? Sunt atatea lucruri in lumea asta pe care e fantastic sa le cunosti, sa le inveti! uh…