Acum 4 ani si jumatate, cand am pornit bookblog.ro, nu aveam niciun fel de legaturi sau cunostinte nici cu mediul literar, nici cu cel al cartilor. Singurele mele legaturi erau date de faptul ca citeam destul de mult.
Acum, bookblog.ro este una dintre putinele (singura?) organizatii care au legaturi cu mai tot ce inseamna industria de carte din Romania. In special cu editurile si cu cei ce fac parte din lantul de distributie (librariile mari). Nu ma laud, nu este un merit al meu. Este mai degraba o urmare a faptului ca am fost independenti si ca nu aveam motive de a plimba informatiile dintr-o parte in alta. Editurile nu s-au ferit sa ne spuna lucruri, distribuitorii nici ei, autorii nici ei etc. Asa ca am strans foarte multe informatii si am pretentia ca inteleg suficient de bine piata de carte de la noi.
Si, intr-un fel, mi-e ciuda ca am ajuns sa o inteleg atat de bine. Despre asta vreau sa scriu astazi, despre frustrare.
Cand esti cititor infocat (cum si eu sunt), faci pasiuni. Pentru anumite carti, pentru autori, pentru edituri. Citesti 4,5 sau 100 de carti de la o anumita editura si incepi sa ii iubesti, devin un lovemark. Si incepi sa iti imaginezi lucruri despre ei. Te gandesti cat de minunat trebuie sa fie sa lucrezi acolo si cat de tari trebuie sa fie oamenii care fac ca acele carti sa existe. Stiu, si eu am trait asta. Inteleg perfect.
Apoi, prin bookblog, prin evenimentele pe care le organizam, am inceput sa cunosc multi astfel de oameni. Cititori. Pasionati de carti, care iubesc anumite edituri/brand-uri si care se identifica cu ele.
Doar ca, undeva intre momentul in care am inceput sa lucrez cu industria asta si momentul in care m-am trezit inconjurat de toti acesti cititori minunati, ceva s-a rupt.
Ceva s-a rupt si mi-am dat seama, cu tristete, ca nu voi mai putea niciodata sa privesc editurile si librariile cu inocenta cu care o fac ei. Ca, de cate ori voi vedea o carte misto pe un raft, imi voi aminti cum directorul acelei edituri a dat afara din birou un scriitor, de fata cu mine. De cate ori voi incepe sa ma simt bine intr-o librarie din centrul Bucurestiului, imi voi aminti fara sa vreau ca acea librarie pune adaosuri de 40-50% editurilor bazandu-se pe faptul ca editurile nu pot refuza. Daca ar refuza, ar pierde 30-40% din vanzari.
De cate ori voi citi o traducere buna, imi voi aminti cati traducatori nu si-au recuperat nici astazi banii de la edituri. De cate ori voi vedea o lansare de carte cu un speech emotionant tinut de un autor emotionat, imi voi aduce aminte ca la autor ajung cel mult 8% din pretul cartii sale si asta daca e un bun negociator! Daca nu, doar 3%. Restul se duc la edituri. Partial fiindca nu dau doi bani pe autori, partial fiindca este singura modalitate de a supravietui dupa ce au platit marile librarii.
Am fost nevoit sa ma obisnuiesc sa lucrez (si sa ma inteleg) cu edituri mari care nu isi respecta angajatii, promisiunile, autorii si care aseaza carti in rafturi ca si cand ar fi adidasi.
La un moment dat, foarte brutal, mare parte din magie s-a spulberat. Oamenii minunati din edituri au continuat sa existe, insa parca nu mai erau chiar atat de multi si nu atat de in varful editurii cat mi-ar fi placut. Oamenii din librarii, cei pe care eu ii apreciam pentru modul in care au construit o atmosfera atat de speciala, erau doar niste oameni care bagau pumnul in gura editurilor.
Exista exceptii? Exista! Clar! Am cunoscut in edituri si oameni exceptionali, insa prea putini. Uneori, ei au si posturi de conducere (insa si mai putini!). Cunosc insa foarte multi oameni care nu au ce cauta in piata asta. Cu ei nu lucrez. Am intrerupt colaborarile chiar daca ne-a costat bani, am taiat legaturile si am raspuns dur de cate ori au existat cereri de parteneriat. Fiindca nu vreau sa lucrez cu ei, fiindca vad in ei caderea unei industrii de care avem atat de multa nevoie.
Concluzii
1. Piata de carte se curata. Se curata adica moare. Se va prabusi. Deja a inceput sa o faca. Nu sunt un mare analist, insa cred ca nu gresesc cand spun ca piata de carte nu isi va reveni mai devreme de 2-3 ani. Si e bine ca se intampla asa! Sigur, imi pare rau, am amici in edituri, oameni la care tin. Insa atunci cand ai un sistem atat de stricat, cea mai buna varianta este sa stergi tot si sa incerci sa o iei de la zero.
Nu vor pica chiar toti, chiar daca tuturor le va fi greu. Doar ca as face pariu cu oricine ca in 2 ani de acum inainte, top 5 edituri din Romania va arata cu totul altfel decat acum.
2. Imi dau seama ca am ramas cu o frustrare puternica. E generata de faptul ca stiu mai multe decat mi-as fi dorit sa stiu si ca, pe de-o parte, ma simt dator sa atentionez pasionatii de carti ca nu totul e atat de roz cum pare si, pe de alta parte, ma intreb ce drept as avea eu sa fac asta.
Cum as putea eu oare sa ma duc la un om care iubeste atat de mult cartile si sa ii povestesc ca acea carte a luat nastere intr-un sistem atat de gaunos, in care sunt atat de putini oameni carora chiar le pasa? Ce drept am sa spulber magia? Si cat de corect ar fi sa tac?
Eu am prieteni care au platit din buzunarul lor ca sa fie publicati. Iar din vanzari nici nu s-a pus problema sa primeasca ceva. Scrisul la noi a ajuns sa fie facut doar din pasiune. La Webstock am asistat la speach-ul unui autor (Andrei Ruse) care a vandul doar pentru ca s-a facut cunoscut in mediile sociale, chiar si asa, nu a castigat mare lucru dpdv financtiar.
Esti si antrepenor in aceiasi masura ca si iubitor de literatura. ;-) Pun pariu ca stii ce ai de facut astfel incat sa reduci acei 2-3 ani. Ba mai mult, sa cresti tu, Bookblog, pe principii sanatoase. Cum spun multi dintre antrepenori, ai identificat o problema si acum te poti gandi la solutie. ;-)
poate ca asta e cauza pt care multi scriitori se muta pe web. publici mai usor, de faci cunoscut mai usor, e drept ajungi foarte greu sa poti sa si traiesti din asta.
Cu cat “cresti” mai mult, cu atat se risipeste mai mult magia ce inconjura un lucru pe care ti l-ai dorit candva. E un risc pe care ti-l asumi in orice industrie.
Nu stiu daca e de datoria ta sa “avertizezi” cititorii cu privire la materialul pentru care urmeaza sa plateasca bani, deoarece scopul cartilor este in fond acesta: sa ajunga in cat mai multe maini, pentru ca apoi continutul lor sa patrunda in cat mai multe minti.
e si asta un punct de vedere :)
Marius Corici: da, Marius, stiu ce am de facut.
o mentiune: 40-50% este de fapt marja librariei (in cele mai multe cazuri), ceea ce inseamna ca adaosul acesteia este de fapt 100% sau chiar mai mult
(exemplu concret: cartea mea pleaca de la editura la librarii cu un pret fara TVA de sub 10 RON si este vanduta in librarii cu un pret cu TVA de cca 20 RON sau peste, scazand TVA tot ramane un adaos de cca 100%)
stiu ca nu fac decat sa invart cutitul in rana, dar daca tot e “un post amar”, atunci sa miroasa a cianura :)
Stefan: da, corect, buna observatie, m-am exprimat eu un pic incomplet.
solutia sa fie ebook-urile, librariile si bibliotecile virtuale? este mai echitabil acest sistem pentru autori, asa cum se spune?
..ereader-ele incep sa simuleze din ce in ce mai bine cartile din hartie iar nevoia de portabilitate creste…
Andrei, am o mica nelamurire: daca preturile sunt asa de mari din cauza faptului ca librariile pun adaosuri nesimtite, de ce pe site-urile editurilor cartile sunt aproximativ la acelasi pret din librarie? Nu ar fi logic (si normal) sa fie mai mici? Sau poate sunt si nu le-am gasit eu? :)
Nu cunosc in detaliu aceasta piata, dar pana la urma fiecare are niste costuri pe care trebuie sa si le acopere.
S-ar putea sa gresesc, poate deja faci asta, dar incearca sa gandesti un pic mai pragmatic, fara sentimentalisme si incearca sa te pui in locul fiecaruia. :)
Intr-adevar, e greu sa supravietuiesti si se ajunge de multe ori la lucruri mai dure.
Dar piata, daca este libera, se regleaza de la sine, iar cei care nu respecta legile unei piete o sa fie eliminati.
Julya: ai dreptate, ar trebui sa fie mult mai ieftine. Unele (putine) edituri au reduceri de 10-15% fata de pretul librariei. Majoritatea nu. Ar trebui intrebate editurile de ce nu le pun mai ieftin.
Probabil ca profita de faptul ca cititorii le stiu la un anumit pret si se bucura si ei de cele cateva vanzari facute online si la care scot ceva mai multi bani/carte.
Harvi: perfect de acord cu ce spui tu. Asa este, orice societate comerciala are costuri si trebuie sa si le acopere.
Insa in momentul in care tu nu iti poti acoperi costurile decat batandu-ti joc de autori (3 procente din pretul cartii?) poate ca nu ar fi rau sa te intrebi, ca editura, daca merita sa intri pe piata asta si cat de etic este business-ul pe care incerci sa il faci.
Bottom line, ceea ce spui tu e corect:
“Dar piata, daca este libera, se regleaza de la sine, iar cei care nu respecta legile unei piete o sa fie eliminati.”
Asta se intampla acum. Piata se regleaza.
editurile afiseaza aprox acelasi pret deoarece trebuie sa isi protejeze distribuitorii
este un principiu elementar in business
de exemplu, nu vei putea cumpara niciodata mai ieftin servetele Zewa de la importator decat din Carrefour (ca persoana fizica, ma refer)
dar la Diverta era un caz particular: pe de o parte fiind cel mai mare vanzator de carte din Romania (o poate confirma oice editura) negocia cele mai mari rabaturi de la edituri (care in general sunt la 30% la nivel de industrie), iar pe de alta parte, avand costuri de regie destul de ridicate, practica un adaos mai mare decat media industriei, astfel in Diverta erau cele mai scumpe cartile
insa se pune intrebarea de ce au si librariile online preturi la fel de mari, cand costurile acestora sunt mult mai mici, mai ales in cazul celor care nu lucreaza cu stocuri proprii… ;)
cu tot respectul: daca accepti (ca autor) un procent de 3%, atunci fie nu ai valoare, fie iti subestimezi valoarea
nu discutam aici de cei care chiar platesc pt a li se publica lucrarile, acestia fiind cei care au nevoie de “puncte” (profesorii, cercetatorii etc)
Andrei Rosca: ma bucur ca esti de acord cu mine ca piata trebuie sa functioneze dupa legile proprii. Nu inteleg insa continuarea: “Insa in momentul in care tu nu iti poti acoperi costurile decat batandu-ti joc de autori (3 procente din pretul cartii?) poate ca nu ar fi rau sa te intrebi, ca editura, daca merita sa intri pe piata asta si cat de etic este business-ul pe care incerci sa il faci.”
Nu prea e loc de etica in acest domeniu. Cand ai rate de platit, nu prea iti mai sta mintea la autori. Suna dur, dar asta e realitatea. Autorii daca au alternative mai bune decat 3% sunt liberi sa le foloseasca. De ce nu apare cineva sa le dea 80%? Poate nu e sustenabil (aka nu se vinde suficient sa se justifice)?
Repet, nu cunosc foarte bine piata de carti ca sa iti dau argumente strict pe acest segment, dar tine cont de legile generale ale unei piete libere si poate o sa mai gasesti sens la ceea ce se intampla.
Harvi: permite-mi sa nu fiu de acord cu “nu prea e loc de etica”. In orice piata este loc de etica. Poate singurele locuri in care nu mai exista spatiu pt etica sunt in unii oameni.
Ok, hai sa zic altfel: depinde de context.
Nu ma intelege insa ca incurajez afacerile murdare, dimpotriva.
Eu ma refer mai mult la validitatea expresiei “frate, frate, dar branza-i pe bani”.
In sfarsit, capul sus si succes in continuare!
felicitari pentru post, ai mare dreptate, pana acum evolutia editoriala a mers de la sine, odata cu cresterea pietei. criza a facut sa se cearna lucrurile, si aici sunt de acord ca sunt foarte putini care sunt competenti sa iasa la liman.
la fel cu managementul proiectelor culturale, cum am scris aici.
La postul asta nu pot sa zic decat: Amin!
E bine ca se curata piata de carte, paote vor avea curajul mai multi scriitori sa se publice independent
trist…e ca un basm din care te trezesti brutal…