Uneori mi-e foarte dor de momentele de dupa sarbatori sau de zilele de vara in care strazile sunt atat de goale incat ai impresia ca timpul sta pe loc. E o senzatie aproape unica. In fiecare an, pe data de 1 ianuarie, dimineata (10-11), ies pe strada si ma plimb 30-40 de minute. Liniste totala. Oameni putini pe strazi, masini aproape deloc. Par cel putin doua ore. Atunci, in cele 30 de minute am timp sa ma gandesc la tot ce am facut in anul precedent, sa gasesc solutii la eventualele probleme si, mai ales, sa imi planific un pic viata. Imi plac momentele astea fiindca sunt printre putinele in care realizez ca am (inca) toata viata inainte iar ceea ce se va intampla cu ea depinde 90% de mine.
