Aveam în liceu un coleg cu care mergeam uneori împreună la McDonalds. Își lua același lucru de fiecare dată: 2 burgeri BigMac, două porții de cartofi prăjiți mari, două pliculețe cu sos de maioneză și o plăcintă cu mere caldă.
Iar apoi, mereu (dar mereu), cu revelația omului care tocmai a găsit soluția unui conflict intern care îl măcina de săptămâni, cerea o Coca Cola, apoi ezita 2 secunde și zicea:
“Știți ce, de fapt dați-mi un Cola Zero, fără zahăr”.
Și sublinia: “fără zahăr!”.
Iar noi, copii prea puțin educați emoțional la vârsta aia, ne uitam unii la alții și izbucneam în râs.
Să nu înțelegi greșit, nu râdeam de ce comandase, că niciunul dintre noi nu era cel mai disciplinat și educat pe nutriție la vârsta aia, tot Big Mac luam și noi; ci fiindcă pentru noi era foarte evident absurdul situației.
Ne lovea, cumva intuitiv, că după ce ai luat mâncare cât pentru 3 oameni, ultima ta problemă ar fi trebuit să fie dacă Cola are zahăr sau e Cola zero. Că oricum nu mai face în mod real diferența.
Nu e ca și cum erai pe dietă mediteraneană de 5 ani și singura ta problemă e că mai scăpai o Cola cu zahăr la 2 săptămâni și voiai să optimizezi și asta.
De ce optimizezi constant și tot nu simți că ai suficient control
Trăim într-o lume în care suntem bombardați zilnic cu tehnici, tool-uri, protocoale și metode de eficientizare. E ușor să ajungi să crezi că pentru a face performanță în jobul tău ai neapărat nevoie să fii la zi cu toate.
Indiferent că e vorba de business, job, sport sau de rolul de părinte, pare că cel mai recent gadget, o serie de Ayahuasca și ultimul episod din Diary of a CEO e tot ceea ce îți lipsea.
E ușor să te păcălești că de aia nu obții tot ce vrei în viață, de aia simți că niciodată nu e suficient ceea ce faci, de aia scapi tot timpul din mână unul dintre cele 30 popice cu care încerci să jonglezi simultan…
Astăzi sunt aici să îți spun că fix din cauza lor nu reușești. Că toate aceste supra-optimizări contribuie la problemă, nu te ajută să o rezolvi.
Că dacă te regăsești în cele de mai sus, pleci de la premisa greșită.
Că îți consumi mare parte din puțina energie pe care o ai pe lucruri care te fac mai ineficient, mai obosit, mai probabil să eșuezi.
Uite cum se vede de la mine
În munca mea de change strategist, am lucrat în ultimii 13+ ani cu mulți oameni care fac performanță în domeniile lor.
Am lucrat cu C-level executives, VPs și cu manageri din toată Europa de Vest. Am lucrat cu profesioniști care sunt printre cei mai buni din lume la ceea ce fac. Pianiști, sportivi de performanță, jucători de poker profesioniști, ingineri care lansează sateliți în spațiu, stand-up comediants, mai mulți multimilionari, dar și cu oameni cu joburi obișnuite, care jonglează cu mai multe roluri deodată: soț, soție, dar și mamă sau tată, în timp ce fac tot posibilul să își facă treaba cât mai bine în jobul sau business-ul pe care au ales să îl facă.
Toți oamenii ăștia cu care eu ajung să lucrez își doresc să facă performanță într-o formă sau alta. De asta ajungem să lucrăm împreună.
Probabil știi și tu, atunci când ești, să spunem, atlet de performanță, ajungi să te întreci cu cei mai buni din lume. Diferențele dintre primul și al doilea loc sunt atât de mici încât dacă concurezi împotriva cuiva cu șanse egale, un gând greșit care îți trece prin cap în momentul nepotrivit poate să te facă să pierzi locul pe podium.
La fel ochelarii de înot nepotriviți sau o epilare imperfectă, dacă ești înotător de performanță.
Dacă ești concert pianist, o singură notă luată imperfect contează. La fel când ești dansator profesionist.
La fel când negociezi zilnic contracte de milioane de euro.
La fel când joci poker profesionist pe zeci sau sute de mii de euro și ai o fracțiune de secundă să prinzi fiecare microexpresie de pe fața omului din fața ta.
Dar ghici ce
Mare parte dintre oameni nu sunt la acel nivel. O parte semnificativă dintre clienții mei nu sunt încă acolo, deși au potențialul de a fi.
Vor să facă performanță, au rezultate peste medie, dar mai pot urca destul de mult până la nivelul la care diferența de performanță ajunge să fie dată de astfel de optimizări.
Diferența dintre ei și cel de pe locul 1 nu este de 0.3% în plus în performanți și eficiență. E mai degrabă un gap de 80%, cel mai probabil.
Nu o spun ca pe o critică, efectiv e un potențial imens acolo care nu este încă materializat. Mare parte din munca mea zilnică este să îi ajut pe oameni să crească și să își atingă acel potențial. Dar ca să poți spera să îl atingi, ai nevoie ca mai întâi să recunoști că încă nu ești fix unde ai vrea să fii.
Dacă ești un om care încearcă să facă sală de 3 ori pe săptămână și îi iese doar de două ori, după care ieși la terasă și bagi două pahare de vin cu jumătate de pachet de țigări, am o veste proastă: niciun Omega 3 sau vitamina D luate cu conștiinciozitate nu pot compensa damage-ul pe care îl face fumatul.
Niciun ice-bath sau masaj, făcute zilnic toată viața, nu îți dau înapoi energia și viața pe care ți le fură alcoolul. Tot pe minus ieși.
Nu, două episoade de Diary of a CEO ascultate seara înainte să adormi nu compensează stresul și anxietatea funcțională nerezolvată care îți ridică de 5 ori pe zi cortizolul din corp.
Toate astea te fac să te simți mai bine pe moment, să simți că nu ți-ai făcut doar rău, ci ai făcut și lucruri bune pentru tine, dar de fapt, în schema mare a lucrurilor, nu schimbă aproape nimic. Nu pentru tine.
Fiindcă toate aceste optimizări, toate suplimentele și gadget-urile îți dau fiecare câte un avantaj, un edge, de 0.1% – 0.2% pe performanța ta generală.
Faci 20 astfel de optimizări zilnic → obții 2% în plus la rezultate.
Dacă mâine te întreci cu Usain Bolt și anul trecut ai fost 10 milisecunde sub viteza lui, da, atunci cei 2% te vor face campion mondial.
Dar dacă nu ești super aproape de nivelul lui Usain Bolt, cei 2% îți vor aduce un beneficiu neglijabil.
Nu vei mai fi locul 213.415 în lume, ci 209.120.
E progres? Este.
Merită efortul și disciplina consumate pentru a te ține de ele?
Cel mai probabil nu.
Și atunci, să nu mai încercăm să îmbunătățim nimic, doar fiindcă nu le putem face perfect?
Nope, nu asta zic.
Ce spun este că ai nevoie mai întâi să rezolvi bazele, lucrurile non-discutabile, care te fac să mergi cu frâna de mână trasă, și abia apoi să te uiți la lucrurile care îți pot aduce îmbunătățiri de 0.1%.
Calea mai eficientă este să îți concentrezi toata energia pe a face mai întâi optimizările majore, care te duc spre 90% performanță, apoi no worries, ne luăm la întrecere și cu Usain Bolt.
Ce spun cifrele despre reglarea sistemului nervos și a somnului
Oamenii s-au obișnuit să se întrebe dacă Bolt face dușuri reci sau micro-dosing, dar ce nu văd ei este că atleții de nivelul ăla nu au stat pe Social Media până la 12 noaptea nici măcar o seară în ultimii 20 de ani.
Nu se ating de alcool nici de ziua lor.
Și fac exerciții de reglare a stărilor emoționale și a sistemului nervos de 5 ori pe zi. La ore fixe. Zilnic. De 20 de ani.
Nu-s exemple luate aleator.
Dacă ți-ai regla somnul, de exemplu, ai avea între 9 și 20% în plus la eficiența zilnică. Pe toate taskurile. Doar din această schimbare.
Sunt studii. Caută-le.
Dacă dormi deja suficient de bine, tot ai putea avea 9% în plus doar din optimizarea somnului. Optimizare care, apropo, nu se face prin a te uita de 3 ori pe zi la Oura ring sau Garmin, ci prin a îți rezolva nivelul de stres din viață și a nu mai sta atâtea ore pe telefon seara. (Îți spune asta cineva care are Oura ring de la lansare și și-a trackuit somnul cu 2 device-uri simultan, ani de zile).
Există metode de reglare a sistemului nervos care cresc cu 32% productivitatea. Dintr-un singur tool!
Pe condiție fizică și mișcare nici nu mai zic. Poți lua toate suplimentele, vitaminele și ice-bath-urile din lume, perfect și constant, timp de 10 ani, și tot nu obții creșterea de sănătate și performanță pe care ți-o dau câteva mii de pași în plus făcuți pe zi, 5 kg în minus la greutate sau reducerea grăsimii abdominale.
Câtiva centimetri în minus la circumferința taliei cresc speranța de viață cu 3 ani la bărbați și 5 ani la femei.
În timpul ăsta, oamenii preferă să numere “bețișoare” de 0.1%, bob cu bob, încercând să nu le scape din mână, de multe ce sunt.
Se păcălesc că sunt mai buni, mai eficienți, când de fapt ce fac este să evite ineficiențele evidente din fața lor, problemele care chiar contează și care, odată rezolvate, le-ar revoluționa viața, productivitatea și performanța.
Când vrei să participi la o cursă iar mașinii tale îi lipsesc complet două roți, degeaba obsedezi legat de reglarea perfectă a oglinzii retrovizoare. O să pierzi cursa.
Nu-i niciun dubiu legat de asta.
Păi și ce să fac acum?
E simplu.
Uită-te la principalii factori care limitează performanța oamenilor:
- somnul,
- stresul / gestionarea emoțiilor și a gândurilor
- condiția fizică,
- relațiile, în special cea de cuplu
- dependențele (alcool, fumat, telefon, iarbă, workaholism, binge-eating)
Acum alege un singur lucru. Unul singur!
Reglează-ți sistemul nervos. Reglează-ți somnul. Rezolvă problema cu fumatul. Sau cu alcoolul. Sau cu mâncatul compulsiv la 11 noaptea. Sau relația aia toxică din viața ta.
Concentrează-ți toate resursele pe a rezolva problema aia.
Nu te opri până nu e rezolvată complet. Fă-o singura prioritate din viața ta. Investește în achiziția de skill-uri care te vor ajuta să ajungi să o rezolvi.
Apoi treci la următoarea.
Și vei fi înaintea tuturor celor ce iau 12 vitamine și suplimente zilnic, fac ice baths, mănâncă doar grass-fed-beef și bagă câte o ayahuasca pe lună în loc de terapie.
Rezolvă oricare dintre problemele astea și efectiv îi vei zdrobi din punct de vedere performanță și nivel de împlinire și fericire. N-au nicio șansă!
Nu fiindcă ei n-ar încerca, că de încercat încearcă.
Ci fiindcă muncesc la lucrurile greșite. Fiindcă evită să atace zonele care cu adevărat contează și care chiar ar face diferența, și se amăgesc aprinzând “bețișoare parfumate” prin casă și spunând mantre în timp ce miros “uleiuri esențiale”.
Full disclosure
Ca să fie clar, poți spune că am niște bias-uri personale. Fiindcă în ultimii am ajutat high-achieveri cu:
- reglarea sistemului nervos
- îmbunătățirea somnului și reducerea stresului prin hipnoză
- gestionarea presiunii generate de performanță
- tehnici de reglare emoțională cu efect imediat
- reducerea overthinking-ului
- lăsat de fumat
- scăpat de fobii
- etc
DAR nu din cauză că fac acest job mă uit așa la lucruri. Nu. E invers: am ales să lucrez fix pe aceste subiecte pentru că am observat, în 13+ ani de experiență, că dacă îl ajut pe om să rezolve una dintre problemele astea, i-am impactat viața de 10 ori mai mult decât dacă îl ajut cu orice altă optimizare mică din viața lui.
Fiindcă oamenii au toate resursele să își gestioneze viața și să își ia propriile decizii, doar că resursele acestea sunt de multe ori acoperite de un sistem nervos disregulat și lipsa de somn pe care și-o medicamentează cu cafea, tutun și energizante.
Și am văzut de sute de ori că odată ce rezolvi aceste probleme, oamenii pot realiza cam orice își propun să realizeze în viață.
Cine este autorul
Andrei Roșca este change strategist și coach specializat în controlul gândurilor, reglarea rapidă a stărilor emoționale și burnout pentru antreprenori și profesioniști care iau decizii cu mize importante și funcționează constant sub presiune.
Dacă vrei să afli cum arată concret un proces de change strategy pentru situația ta, îl poți contacta direct la [email protected] sau pe WhatsApp la +40722 458 259
Ce spun oamenii care au lucrat cu Andrei
Petre Bârlea
Psychologist & Digital Marketer
Andrei’s skills of strategic thinking — backed by his ability to take action and stay on course — are nothing short of impressive.The one thing that I admire most about Andrei apart from his obvious intelligence and wit is the fact he is the honest, down-to-earth, no-B.S. kind of person — always speaking straight to the point and keeping his feet firmly planted on the ground (even when daydreaming) — which makes him very reality-oriented (rather than just someone who speaks from theory or mere idealism).
Andra-Larisa Zaharia
Cybersecurity communication manager @ CyberEmpathy.org
Andrei a schimbat profund modul în care mă văd și mă evaluez pe mine însămi. A avut un rol esențial în tranziția mea de la statutul de angajat full-time, timp de peste 10 ani, la cel de freelancer full-time (cu toate fricile, îndoielile și provocările pe care le implică).