Vorbeam astazi cu Adrian si Nihasa despre sex. Nu atat despre actul in sine cat despre perceptia oamenilor in legatura cu cineva care alege sexul ca tema pentru un post pe blog. Desi le place sa pretinda ca sunt lipsiti de prejudecati multora li se intampla sa catalogheze mult prea rapid si de cele mai multe ori injust bloggerii care au curajul de a aborda astfel de teme.
Sigur ca, in cazul asta cel putin, intre curaj si obsesie nu e un drum foarte lung si poti cadea rapid in categoria celor ce scriu despre sex pentru traficul dat de motoarele de cautare sau, cum zicea Adrian, pentru ca faptul ca scrii despre asta iti da si o anumita alura de expert, atribut necesar in special celor ce incearca sa compenseze ceva. :)
M-am intalnit acum cateva zile cu o persoana care imi citeste si blogul de ceva vreme si, discutand despre eventualele diferente dintre ceea ce reiese din blogul de fata si modul in care sunt eu in realitate, mi-a zis ca inainte sa ma cunoasca nu si-ar fi imaginat, de exemplu, ca, daca m-ar ruga, m-as aseza pe iarba in parc sau pe o bordura, pe strada. Ca pur si simplu nu paream tipul care sa faca asta. Cei care ma cunosc pot confirma ca m-as aseza fara probleme. De fapt, chiar astazi am stat cam o ora pe treptele de la TNB cu Adrian si Nihasa. :) Din nou, o problema de perceptie.
Ceea ce vreau sa spun este ca oricat de mult te-ai chinui sa fii natural si sa scrii astfel incat blogul sa reflecte cat mai exact persoana care esti, se intampla adesea ca imaginea oferita sa nu fie completa, sa fie lucruri care scapa. Si pentru cei mai multi problema nu e ca imaginea pe care o deseneaza blogul e mai proasta decat realitatea (asta se poate repara in momentul in care cunosti persoana respectiva) ci ca e posibil ca, fara sa vrei, sa iti cosmetizezi imaginea afisata pe blog iar in momentul in care cunosti pe cineva in viata reala sa dezamagesti. Tot ce poti sa faci este sa te straduiesti cat de mult poti.
Cu toate ca nu-ti citesc blogul de mult timp si nici nu ne-am intalnit (inca!) in persoana, din dialogul nostru de pe yahoo messenger, te-am conturat ca o persona care sta “pe iarba in parc sau pe o bordura, pe strada”. :)
m-as fi mirat sa discutati despre altceva, pustilor!:)
Hmm…Blogul încearcă să reflecte omul care eÅŸti. Oricum, o percepÅ£ie încearcă să reflecte o percepÅ£ie. Nu cred că există vreun mod cotidian de a se ajunge la esenţă. Nu cred în sintagma “Mi-am dat seama cum eÅŸti de fapt”.
Atât blogul, cât şi cunoaşterea persoanei face-to-face, nu sunt altceva decât unghiuri diferite de a privi un Om.
Corect, Lucian. Sunt unghiuri diferite iar o imagine completa nu poate fi formata decat punand toate astea cap la cap.
Arhi: sper ca aia nu e o prejudecata? :)
Da Andrei. Ai mare dreptate. Dar cred ca iti imaginezi ca si tu ai fost catalogat de cativa oameni mai ingusti chiar acum dupa articolul asta. ai ceva curaj
Imi imaginez, bogdan. E o chestie pe care am hotarat sa mi-o asum.
eu nu mi-as fi imaginat ca o sa ma amuz cu tine in telefon, incercand din rasputeri sa stabilesc o intalnire serioasa. nici acum nu stiu daca berea sau caldura au fost de vina, “sinucigasule” :)
Sa nu te superi, dar chiar nu inteleg ce legatura este intre paragraful de inroducere, legat de sex, si restul articolului.
:) nu ma supar, Simona.
Am zis in primul paragraf “nu atat despre actul in sine cat despre PERCEPTIA OAMENILOR in legatura cu cineva care alege sexul ca tema pentru un post pe blog”.
Si in celelalte paragrafe tot despre asta e vorba. Despre faptul ca scriind anumite chestii pe un blog exista riscul sa fii perceput gresit, altfel decat esti, sau sa se formeze o imagine incompleta.
diana: bere nu beau deloc iar la mine in casa e destul de racoare; e vorba tot despre o problema de perceptie :)
oare de ce stiam ca asta ai sa-mi raspunzi? :)
Din scrieri nu prea ai cum sa redai cu acuratete modul in care esti ca persoana. Ne comportam diferit in functie de ocazie. Este o falsa perceptie ca o persoana instruita e una stiff sau intangibila. Suntem oameni. Normal ca vorbim despre sex, radem, dormim, mancam… Comportamentul se adapteaza si in functie de persoanele cu care interactionam. Unii pot vedea unele laturi ascunse fata de altii care nu ne sunt atat de apropiati. Asta e tot.
Corect, Elena. Cam asta e si esenta a ceea ce voiam eu sa spun.
Andrei, stii prea bine ce parere am eu despre omul AR :)
:)
Amuzant! Sau nu! Ajungi sa te intalnesti cu cineva care te stie prin corespondenta si iti spune: te credeam mai tanar, mai inalt, ca te misti altfel. Daca ar fi lipsit de simtul vazului, poate ar zice ceva de voce.
Suntem o multime de lumi pe pamant. Fiecare om are propria lume in care orice intalneste are o imagine definita prin perceptia sa.
Avem totusi conventii si reguli care leaga intr-o anumita limita aceste lumi.
Un exemplu clar este persoana de care te indragostesti si pe care o simiti altfel de la o perioada la alta.
Extrapoland, oare animalele si plantele sunt asa cum gandim noi?