Observ de ceva timp din ce in ce mai multe asemanari intre blogging si un role-playing-game :) Sentimentul ca sunt un NPC care vrea sa se convinga ca isi depaseste conditia e din ce in ce mai intens. Simt in “blogosfera” (da! ma enerveaza groaznic numele) un iz similar celui dintr-un RPG bazat in primul rand pe multiplayer. Un joc cu knights and merchants (nici o aluzie la jocul cu acelasi nume) unde nu toata lumea vrea sa se lupte dar toata lumea e interesata de resurse (in cazul nostru, vizitatori/linkexchange-uri etc).
Si, asa cum se intampla cu toate jocurile bune, odata ce ai luat mouse-ul in mana nu il mai lasi. Si blog-ezi, blog-ezi pana cand iti dai seama ca te-ai plictisit sau ca nu mai ai ce spune. Cu alte cuvinte eroul tau si-o ia la greu. Ai ajuns la un nivel prea mare cu experienta prea putina. Dar acum stii cu ce se mananca blogging-ul (si stii ca e o tampenie ca un barbar sa aiba 100 de puncte alocate pentru charisma). Asa ca unul dintre pasii cei mai “destepti” pe care ii poti face este sa te intorci la “drawing board”. Quit ! Start new game! Multiplayer ! Create new character !
Poate ar trebui sa incerci alta abordare… sa nu mai scrii tot ce gandesti. Sau invers ! Sa nu mai dai adresa tuturor. Sau sa platesti pe cineva sa ti-o lipeasca pe stalpi. Indiferent de schimbare continui sa blog-ezi. Fiindca e o provocare. Fiindca vrei sa fii citit si mai ales, simti nevoia sa te citesti. Vrei sa tii legatura cu prietenii vechi sau incerci sa iti faci prieteni noi. Asa cum discutam si cu Andressa acum ceva timp, in momentul in care am sa aud de un blogger care s-a lasat (DEFINITIV) am sa incetez sa consider blogging-ul un virus. Pana atunci…eu mi-am luat portia pe ziua de azi.
PS: sa va spun un secret ! viitorul RPG-urilor nu este crearea unui caracter cu cat mai multe skill-uri ci crearea unui party perfect din caractere ce se completeaza reciproc. Crearea unei comunitati.
asa este , si cel mai relevant exemplu este party-ul dintr-un MMORPG( priston tale, guild wars, you know), party cu membrii permanenti, asa cum in jocuri avem nevoie de camarazi fideli asa avem nevoie si in viata de zi cu zi de prieteni de nadejde
nu ma intereseaza numarul vizitatorilor, nici linkexchange-ul, nu [neaparat] vreau prieteni noi, poate ca-mi place sa ma citesc si sigur imi place sa arunc un ochi prin blogurile altora. e ca si cum as fura jurnalul unui frate mai mare [eu nu am frati :(]. din ce joc sunt?
Alien vs Predator ? :P
PS: Imi pare rau dar de cativa ani buni nu prea am mai pus mana pe jocuri. Faceam doar o mica analogie. Poate iti raspunde Gabi :)
hmmmmmmmmmm, grey iti recomand un EVE Online, poate un merchant, preocupat cu dezvoltarea economiei?
sau poate un Alien vs Predator II unde poti sa participi la actiune prin prisma a trei rase, in care in cele din urma o sa te vezi din orice punct ( esti alien te intalnesti cand esti om, esti om te intalnesti cand esti predator samd) un joc superb, unde e III-ul?
thank you. despre eve stiu cate ceva, imi place mai mult mu. de-as avea timp. :)
asta e problema principala, timpul, timp de jucat, timp de condus, timp de iesit in oras cu prietena/prietenii, timp de citit, totul dureaza putin, viata e scurta, sfarsitul e inevitabil, profita cat mai ai timp
:) i will. you do that, too!
let’s do it together :)
hehe, eu am făcut faza cu “New Multiplayer Game” recent. adică din 29 iunie. e fost mai mult un rebranding decât un New Game. sau nici măcar un rebranding. doar un experiment. o schimbare de direcÅ£ie care în 3 respectiv 5 zile mi-a ridicat nr. de vizitatori unici de la 20/zi la 80 respectiv 120/zi (!)
a dăunat integrităţii? da. a fost un blog personal ÅŸi acu e ceva gen “personal development”+”link blog”+”găselniÅ£e”+”fun”. cu proporÅ£ie mică de “personal”.
totuşi, mă reprezintă? da.
aÅŸa că nu tre să-mi fac griji dacă am fost un paladin ÅŸi acu am devenit un ăla care cântă la liră… cum naiba se numeÅŸte?
Bard :)