Cosmin Alexandru e unul dintre putinii oameni misto implicati in zona de educatie cu care nu ma cunosc personal. Dar ii citesc articolele si il apreciez mult, chiar daca nu cu toate sunt de acord. A scris acum nu mult timp un articol foarte tare, care se numeste “Vreau o tara ca a lor”. E un articol care m-a facut sa spun “si eu!” din start. Si eu vreau o tara ca a lor!
Zice Cosmin asa:
“Încep să am speranţe despre cum va arăta România de peste 20 de ani. Dincolo de ce aseamănă generaţia mea cu cea care va contura România de peste două decenii, sunt câteva lucruri care, din fericire, ne separă. Mă întâlnesc frecvent cu tineri de peste 20 de ani şi mă bucur de tot atâtea ori. Au şi ei, cum aveam şi noi când eram de vârsta lor, energie şi încredere în propriile proiecte. Dar mai au câteva atuuri în plus.
Noi am trăit cu certitudinea că avem putere doar dacă ţinem informaţia numai pentru noi. Că orice împărtăşire ne slăbeşte poziţia de control şi influenţă. În multe organizaţii, paradigma e încă prezentă şi creează obstacole şi conflicte pe bandă rulantă. Ei cresc cu convingerea că dobândesc putere dacă împart ceea ce ştiu cu alţii. Organizaţiile pe care le construiesc tinerii de azi seamănă foarte puţin cu cele pe care le-am construit noi. Sunt organizaţii de comunităţi, nu de indivizi.”
Iar eu, dupa multe speech-uri tinute studentilor din primii ani de la diverse facultati si dupa programe in licee cum ar fi “Eu stiu mai bine” nu pot decat sa fiu de acord. Eu CRED cu tarie in noile generatii de pusti, cred cu tarie ca in Romania va fi mai bine datorita lor. Stiu, sunt multi cei care vad lucrurile fix pe dos. Then again, ca intotdeauna, e doar o diferenta de optica. Noi alegem cum sa ne uitam la lucruri. Si, culmea, de fiecare data, cel putin in partea noastra de lume, lucrurile alea se schimba.
Va las in continuare cu articolul lui Cosmin.
