Stiti ce le lipseste in general oamenilor? Curajul de a isi asuma responsabilitatea. Arunca mingea de la unii la altii ca niste maimute distrate care nu stiu foarte sigur daca ceea ce fac e bine sau nu insa continua fiindca, mioritic vorbind, trecerea de la maimuta la om si de la om la oaie se face destul de fluid.
Chiar si in momentele grele, apasatoare, actul de a fi un om responsabil, de a iti asuma tot ceea ce faci si de a iti spune in primul rand tie, clar si raspicat, “indiferent de urmari, n-am sa fug de responsabilitate” te ajuta sa iei o decizie atunci cand altii se eschiveaza. Te ajuta sa nu mai stai si sa speri ca prostul ca va veni altcineva si va lua deciziile in locul tau, asumandu-si eventualele rezultate neplacute.
A fi responsabil nu inseamna a avea mai putina libertate ci, din contra, a te simti mai liber. Cand constientizezi potentialele rezultate ale actiunii pe care tocmai o vei intreprinde si stii ca esti pregatit sa iti asumi orice rezultat, nu mai trebuie sa speri in impulsuri care ar putea sa nu vina niciodata si nu mai traiesti cu teama ca poate, la un moment dat, va trebui sa dai socoteala pentru ceea ce faci. O faci si gata.
Am mai spus-o, cred ca viata nu e altceva decat un sir de decizii si pentru a o controla e necesar, in primul rand, sa constientizezi faptul ca trebuie sa alegi, indiferent cat de proaste par variantele. A spune “nu aleg nimic” inseamna de fapt a alege ceva: inseamna a alege sa nu iti pese, a alege sa iti fie frica, a alege sa te ascunzi sperand ca totul va trece sau, pur si simplu, a da altora voie sa joace poker folosind jetoanele tale.
Eu nu cred in ideea asta insa, daca viata e un joc, poate ca n-ar fi o varianta tocmai rea sa profiti cat de mult poti si sa nu lasi pe altul la butoane, in locul tau. Cei care nu isi asuma responsabilitatea sunt aia care cred in ideea ca “timpul le rezolva pe toate”. Sunt de acord, le rezolva! Doar ca nu intotdeauna asa cum ti-ai dori tu sa le rezolve.
Sigur, si daca luam noi deciziile exista posibilitatea sa alegem gresit. Insa eu unul, parca prefer sa fac singur greselile, sa invat ceva din ele dar sa fiu multumit ca am avut macar atata decenta incat sa nu las pe altul sa se joace cu viata mea. Repet: e jocul meu, sunt jetoanele mele, eu stau la butoane, eu trag de manete, eu ma bucur de rezultate, eu imi asum greselile. Si e okay. :)
incisiv, transant, argumentat, de bun simt. ca majoritatea postarilor tale dealtfel. felicitari pt blog.
multumesc Mihai :)
Foarte tare,frate!Negru pe alb!off la cati le-as da in cap cu ce-ai spus acum,ii intalnesti peste tot oamenii astia si la munk,si la magazin si la cosmetica,uneori ignoranta lor ma face sa=i iau la bataie.Hai sa facem un decalog cu ce inseamna sa fi responsabil si apoi sa le dam in cap de cate ori se plang oamenii care traiesc dupa valuri ca”nu sunt eu de vina,ghinion!”.Ceea ce cauti aia gasesti.Felicitari pentru inspiratie,adevar si franchete!
De acord cu tine. De multe ori nu mai comentez nimic la postarile tale fiindca se intampla sa vedem lucrurile in mod asemanator. Responsabilizarea ar trebui sa inceapa din copilarie, de la cel mai mic care arunca hartia pe jos si pana la aceia care conduc tara. Din pacate, daca nu exista coercitie nu prea se sinchisesc multi sa mai respecte reguli de bun-simt cum ar fi asumarea responsabilitatii dupa intreprinderea unei actiuni. Orice activitate are si un efect. Daca e sa dau vina pe cineva de o nereusita, vinovatul sa fiu eu. Nu astept sa vina Superman sa ma salveze dintr-o incurcatura in care ma bag. Cei comozi aleg sa fie iresponsabili.
@ Cristiana, crezi ca ar ajuta la ceva? Crezi ca i-ai convinge? Cred ca n-ar schimba mai nimic… Ar gasi alte justificari, alti vinovati. Oricine, dar nu ei!
Pai, Andrei, suntem o mana de oameni care gandesc/simt la fel. Si e super tare sa fii responsabil. Doar ca la multi se intampla sa fie frustrati de chestia asta la munca. Stiu persoane carora nu li se permite sa devina responsabili pe anumite chestii la munca si asta ii face sa fie reticenti si in plan personal de abilitatile lor. Ca sa nu mai zic ca sunt si multe cazuri in care copiii tinuti in puf sunt obisnuiti “sa le faca altul cuib”…
Si ma mai intreb cum ar fi lumea daca am fi toti responsabili. Am deveni toti nemti si ar creste PIBul. Hai sa ramanem romani, te rog!
Ca de obicei, transant ca nu prea mai ai ce comenta.
La concluziile enuntate de tine unii ajung dupa o viata iar altii deloc. In viata poti fi activ (adica sa actionezi, sa iei decizii, sa fi in control) sau reactiv (adica doar sa raspunzi la ce ti se intampla, sa faci doar, eventual, un “damage control”).
Despre cazul inert nu mai vorbesc, este “oaia” de care aminteai
Mda…poate ca asa e sa fie….sa-i lasi pe ceilalti sa fie asa cum vor pentru ca astfel se creeaza echilibrul.Fiecare face o alegere in fiecare minut si trebuie sa-i respecti decizia,atata timp cat nu e angajatul tau si nu realizeaza productivitate pentru ca se joaca Solitaire.E alegerea lui pentru ca face un job care-l scarbeste in fiecare zi si atunci tu ii respecti alegerea “si-i dai un sut in fund”ca sa se trezeasca sa aleaga jobul dorit ,si nu sa stea unde nu-i place!
frica de a alege=frica de esec
nu multora le place sa faca game over :)
Adevarat, Andrei. Insa daca nu ai esecuri nu evoluezi.
De fapt, chiar si atunci cand nu alegi, tot alegi ceva! Pentru ca nealegand apar unele consecinte chiar ale nealegerii tale. Si esti nevoit sa iti asumi ceea ce ai ales nealegand!
perfect de acord
imi plac comparatiile tale…”a da altora voie sa joace poker folosind jetoanele tale” si foarte interesant punctezi si evidentiezi anumite parti :)