E ora 4 dimineata si eu sunt nervos. A murit Paler si nu mi se pare deloc corect. Am inceput de 5 ori pana acum sa scriu un post despre asta dar simt ca nu voi reusi sa fiu coerent. Probabil am sa scriu ceva acum si am sa postez dimineata. Am pus o insemnare pe bookblog in care scriu ca 2 zile nu va aparea nicio recenzie si nu mi se pare destul. As fi vrut sa fie o saptamana sau doua. Stiu ca sunt oameni care il “injura” pe Paler iar eu nu reusesc sa redevin lucid. De o ora schimb de pe blogul meu pe bookblog in speranta ca cineva a mai adaugat un comment.
Aproape ca imi doresc sa injure ca sa pot da niste ban-uri urmate de mail-uri nervoase in care sa ii desfiintez. Intr-un an de zile am dat doar doua ban-uri pe bookblog si alea fiindca oamenii si-au cautat-o cu lumanarea. Nu mi se pare o chestie normala sa inchizi gura unui om, chiar daca te injura. In seara asta as fi vrut sa am cui sa inchid gura. M-as mai fi descarcat.
Octavian Paler mi-a dat directie. Am simtit in textele lui gandurile mele. M-am gandit de multe ori ce s-ar fi intamplat daca l-as fi descoperit mai devreme. Probabil m-as fi gandit ca modul in care sunt i se datoreaza lui in totalitate. Era, asa cum chiar el afirma, un pesimist. Eu sunt departe de a fi asa. Nu cred ca semanam foarte tare din punct de vedere al personalitatii. Probabil e vorba de modul de exprimare sau de imbinarea dintre logica si sentimente in gandire. Nu stiu si nici nu imi pasa. Oricum, a fost mult peste ceea ce as putea eu sa fiu vreodata din punctul asta de vedere. De fapt, a fost cu mult peste multi.
M-am gandit sa il caut de cateva ori. Sa ii cer un autograf si sa ii spun cat de aproape il simt. Eram sigur ca as fi putut da de el. Mi-a fost frica de penibil. Probabil ca multi au facut deja asta. Sigur, ma simteam mai aproape de el decat cei multi care l-au citit si ei cu placere. Dar cum pui asta in cuvinte?
Cum faci sa redai ceea ce simti in cuvinte fara sa pierzi din substanta si, mai ales, cum faci asta in fata unui om care toata viata a transformat sentimentele si emotiile in cuvinte si a facut-o atat de bine?
Nu imi pare rau ca nu l-am cautat. Insa de multe ori mi-am zis: ce pacat ca omul asta are varsta pe care o are! ce pacat ca m-am nascut asa de tarziu! Nu l-am cunoscut. Dar este omul cel mai apropiat de mine pe care l-am pierdut.
Stii…acum cateva momente mi-am deschis mail-ul si am gasit un mesaj cu titlul: “Octavian Paler a murit”. Asta m-a dus cu gandul imediat la tine. Am intrat pe blog si…m-am convins… Nu as fi cautat cartile lui Paler daca nu as fi citit recenzia ta la “Desertul pentru totdeauna”. Am simtit ca vorbesti nu numai despre carte ci si despre tine si o carte care iti ofera o anumita stare sufleteasca merita citita. Ma simt ciudat si nu inteleg de ce. Poate ca s-a creat o legatura intre mine, ca cititor, si scriitor. Poate ca intr-un fel te inteleg…
e greu, lya
Culmea e, Andrei, ca tocmai azi am avut placerea sa te cunosc si personal la Olimpiadele Comunicarii, intr-o zi atit de speciala …si trebuie sa-ti spun ca nu ai lasat sa se vada deloc mania care te subjuga inca.. sunt sigura…ai fost (aparent?) calm, zambitor, constructiv, rational…prezent …:)
Da, e foarte interesant cum cei pe care ii citim sau vedem zilnic ajung sa faca parte din viata noastra si cum simtim ca avem mult mai multe in comun cu ei decit cu propriii prieteni, cunoscuti, rude… si sigur ca frustrarea e cu atit mai mare cu cit simti ca o parte din tine moare odata cu acel om…
Dzeu sa-l ierte ! Oricum, eu zic ca a murit doar trupul lui, pt ca spiritul lui e inca viu, prezent pentru mult timp inca in inimile celor care l-au apreciat :)
Fericit sunt ca a scapat de ceea ce il urmarea de mult. Spaima de sinucidere era pentru el ca oxigenul in apa… “Unui geniu nu ii este niciodata frica sa moara”
Corect, Tony. Si totusi, iubea viata
Si cu mine te-ai intalnit astazi Andrei, si mie mi-ai zambit si totusi eu am vazut. Imi pare rau. Stiu ce a insemnat Paler pt tine.
mersi
Tu esti Andrei care a scris la Piticu pe blog la postul despre Paler? Sincer eu am ramas muta cand am citit ce a scris…..
Nu, Ada. Eu ma semnez Andrei Rosca intotdeauna. Acum am citit si eu ce a scris Piticu si m-am felicitat pentru a 2-a oara in 2 zile (dupa ceea ce s-a intamplat cu Zoso) pentru faptul ca nu
citestecitesc bloguri de doi bani cum e cel despre care discutam mai sus.O sa-ti urmez exemplul. :) Dar tot nu ma voi putea abtine si voi scrie mai incolo un post despre asta.
Am citit si ascultat ce a scris si a spus PALER. Tristete ACUM cand stiu ca nu mai e…….Si vorbele tale imi raman in minte si in suflet: ” pacat ca ne-am nascut atat de tarziu
Ma bucur mult sa intalnesc oameni care il iubesc pe Octavian Paler cel putin la fel de mult pe cat il iubesc si eu ! L-am admirat si l-am idolatrizat de cand i-am citit prima carte! De aceea am scris niste cuvinte frumoase in memoria sa si pe poezie.ro ,macar atat sa pot face si eu! Pt cei care vor sa schimbam pareri desre acest mare geniu,va astepr sa ne imprietenim pe mess popescuadriana27
Suntem si mai saraci fara geniul lui Octavian Paler!
eseu [ ]
Ne-ai fost furat!
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de popescu adriana [adrianap ]
2007-12-22 | |
De ce ? De ce l-ai luat si pe el? Nu crezi ca si asa suntem saraci ,ca ducem lipsa de minti luminate ,de genii adevarate? Of,si cum presimtea ca vede pentru ultima oara pomii infloriti,cum trupul nu il mai asculta,desi noi ii sorbeam vorbele! Uimitor cum stia sa puna in scris toate simtirile,toate trairile,cartile lui m-au fascinat!Nu ii era rusine cu trecutul lui,isi asuma si faptele bune si pe cele pe care le regreta. Cartile lui nu pot fii povestite,ele trebuie citite,sorbite cuvant cu cuvant! Oare l-am meritat noi pe acest geniu ? Ce am facut noi pentru el,cu ce l-am ajutat in scrierile lui? Mi-e frica sa spun NIMIC ! Dar ma consolez cu gandul ca el nu vroia nimic,el era un singuratic,asa cum se descrie in cartile sale! Cititii cartile,veti ramane uluiti de cata inteligenta dadea dovada,de cata intelepciune si talent literar. Si cu toate astea a murit singur,el,cel care ne bucura ochiul si ne incanta inima cu cuvintele sale lasate mostenire! Meritam aceasta mostenire? Iti multumim ca ne-ai dat voie sa te cunoastem! Intrebarile tale legate de viata “de dupa” si-au gasit raspuns? Poate ca noi te plangem,dar tu esti fericit,nu mai ai durerile de cap,si nici reumatismul. Dar ne-ai lasat un gol,un gol pe care nu stim cu ce sa-l umplem,maestre!