13.01.2009 23:31 Yahoo Messenger
Iulia [bookblog]: ai chef sa asculti o melodie?
Andrei: de la tine da
I: mi se pare misto
——
I: …tie nu
A: o mai ascult o data, sa imi dau seama. Melodia imi place. insa mi-au scapat versurile
I: tocmai versurile mi se par faine
A: stii, ma gandesc des la o chestie. ca textele ca asta nu pot fi scrise decat de oameni care au suferit mult
A: si ca pt un om care a suferit atat de mult, a dedica atat de mult timp pt a scrie despre asta (deci a isi pastra vie in minte durerea) e aproape inuman
I: cred ca pur si simplu atat durerea cat si fericirea au niste niveluri si daca trecem dincolo de ele nu mai putem sa tinem inauntru. trebuie sa ne exprimam
A: tu iti dai seama cat de putini oameni se gandesc la chestiile astea?
A: pierd esentialul
I: de ce spui asta?
A: buna intrebare
A: Prea buna. Reformuleaza
I: vreau sa te las pe tine sa creezi raspunsul, nu vreau sa iti dau parghii
I: prea de multe ori incercam sa asteptam un anumit raspuns de la celalalt ca sa ne confirmam ceea ce credem noi. Nu incercam neaparat sa intelegem cum gandeste el. Deci te-am intrebat asa ca sa nu pierd esentialul :)
A: :) cred ca multi sunt atat de ocupati cu excel-uri, trafic si tv incat uita ca toate chestiile astea erau initial facute pentru a le asigura o forma de fericire; fericire la care acum nu se mai gandesc aproape deloc; e adevarat ca la durere parca se gandesc inca suficient de des
I: e durerea mai tare decat fericirea?
A: Ar fi ceva sa am raspunsul la asta :) Cred ca depinde pe cine aplici durerea si fericirea.
I: da. sunt oameni care desi ar avea toate motivele sa fie nefericiti sunt mai fericiti decat cei care au toate motivele pentru asta. Adica nu exista reguli
A: exact
A: auzi? Incerc sa scriu despre asta pe blog de ceva vreme, dar nu reuseam sa scot nimic coerent; e unul dintre tipurile de dialog pe care mi-e greu sa le port de unul singur. :) Pot publica asta?
cred ca, pe de o parte, sunt oameni care se fericesc din nefericire, nu pot trai fara mici sau mari drame in viata lor si, pe de alta parte, oameni care isi dau seama ca viata nu e o destinatie, e o calatorie :)
dap, “it’s the journey, not the destination” :)
si atunci care e destinatia? :(
toata discutia a plecat de la o melodie… care e melodia?
tavi, pierzi esentialul :)
deep purple-child in time
…nu sunt chiar atat de putini oamenii…care se gandesc la asta…
andrei, imi place sa cred ca nu… eram doar curios care e melodia care ti-a indus acea stare meditativa, care te-a facut sa-ti pui intrebari.
Poate articolul are un alt esential pentru mine :) poate eu mi-am pus deja intrebarile astea si nu mai caut raspunsuri, dar caut sa aflu ce te-a facut pe tine sa te intrebi… De ce pierd esentialul?
Nu stiu simti nevoia sa-ti exprimi durerea sau fericirea doar dupa un anumit nivel. Cred ca fericirea nu e deplina daca nu o impartasesti, la fel cum durerea poate fi mai usor de suportat daca vorbesti despre ea.
Parca orice suparare se atenueaza usor odata ce ai exprimat-o in vreun fel. Exista oameni talentati care fac arta din durere si ii invidiez pentru asta :)
tavy: da, e posibil ca tu sa fi gasit deja raspunsurile astea. Cand am zis “pierzi esentialul” a fost mai mult in gluma :) doar ca melodia chiar nu e importanta, din niciun punct de vedere.
Melodia a fost doar “pretextul”. Doar mi-a adus aminte de niste ganduri care se formasera deja mai demult.
Alessander: permite-mi sa ma indoiesc ca ar fi prea multi.
Si eu traiesc anumite stari prin muzica, sunt piese si piese, care fiecare imi inspira cate ceva, asta e criteriul dupa care imi aleg playlist-ul. De obicei sunt piese pozitive. :)
Dar am o prietena care, dupa ce s-a despartit de iubitul ei, asculta numai melodii de “inima albastra” (de taiat venele pe lung) si rememora relatia…
Unii oameni sunt masochisti, se chinuie singuri, ca in exemplul de mai sus, poate ii ajuta sa treaca mai repede peste. Altii trec repede de la o stare la alta, sunt un pic labili, dar poate ii ajuta. Altii isi cladesc fericirea pe durerea altora.
Ambii termeni (durere si fericire) sunt perceputi diferit pe scara de valori a fiecarui individ. Mereu exista si va exista o lege a compensatiei, daca nu simti durere, nu stii ce e aia fericire si viceversa.
Iar fericirea poate fi si o calatorie si o destinatie, depinde de perceptie, viata in general este alcatuita din mici calatorii si destinatii… altfel, care ar mai fi farmecul?! :)
…”nu sunt chiar atat de putini” difera de “ar fi prea multi”… raportarile sunt subiective oricum…
eh, macar din punct de vedere al lipsei de obiectivitate sunt asemananatoare :)
:))…
Frumos titlu :)
m-as lega de asta si as spune ca DA, exista oameni pentru care simti ca nu ai vrea sa-i pierzi. Pleaca tot din suflet.
Fericirea si durerea…bine zice Iuli…”sunt oameni care desi ar avea toate motivele sa fie nefericiti sunt mai fericiti decat cei care au toate motivele pentru asta. Adica nu exista reguli” –
asa-i, nu exista reguli fiindca suntem unici;
spre exemplu: eu ma simt fericita daca fac pe cineva sa zambeasca sau acord un umar de sprijin; altul se simte fericit cand te-a inselat la cantar…si tot asa :)
Cei care se simt fericiti, desi ar avea toate motivele sa nu fie, au gasit cele mai multe din raspunsuri…
Ma bucur mult ca esti atat de inspirat.
1) E interesant ca fiecare se manifesta altfel la aceeasi stimuli. Unii oameni vad un ghiocel si asta ii face fericiti. Altii trec pe langa el si nici macar nu il observa.
2) Legat de niveluri: tine oarecum de “sensibilitatea” la fericire/durere. Ma gandeam ca exista limite dincolo de care daca treci, incepi sa concretizezi emotia: pictezi, compui cantece, poezii, scrisori, posturi pe blog :). Poate e tot o forma de impartasire si asta. Sau de eliberare?
Iuli,
la 1) – da, frumusetea este in ochii celui care priveste !
la 2) – ma pui pe ganduri cu cele spuse…Consideri ca esentiala conditia de depasire a pragului personal in creatie ? (in principiu sunt de acord, insa exista copii de cativa ani care compun versuri, de pilda. La ei ce mecanism interior functioneaza ?)
Te pup :)
:)
2)Ziceam ca o fericire/durere puternica te poate face foarte creativ. E ca si cum ai avea ceva in interior pe care simti ca trebuie sa il exprimi. Doar ca notiunea de “puternic” difera de la om la om. Nu are legatura cu varsta ci cu nivelul de sensibilitate.
Corect :)
durerea o retraiesti de mai multe ori in doua feluri: involuntar si voluntar. Involuntar pentru ca esti inca prea atasat de subiectul care ti-a adus durere si voluntar… cred ca e vorba de sado masochism :)) :D ori la fel, de incapabiltatea de a renunta total la subiectul acela si din “obiceiul sperantei” nu renunti la amintiri. In concluzie, eu sustin ca totul se reduce la amintiri si da, sunt de acord, retrairea unei dureri de mai multe ori este un act inuman, care din pacate, uneori, nu poate fi impiedicata.
Mi se pare ca ambele sunt trairi interioare ce genereaza actiuni gen “catharsis”, prin care omul le explodeaza in afara sa – mai mult sau mai putin cu aceeasi tenta. Eric Clapton a scris, de ex. una din cele mai frumoase piese ale sale – “Tears in Heaven”, dupa ce si-a pierdut definitiv fiul de numai 5 ani…
Andrei, o parte din raspuns sta in titlul topicului: in loc de “Oameni pe care n-ai vrea să îi pierzi”, poate era mai inspirat: “Oameni pe care ai vrea/trebuie sa ii pastrezi/castigi”. Fericirea tine de chimia creierului sau de temperament, cel putin in copilarie si tinerete. Apoi, in functie de sistemul de valori pe care il adopta fiecare si de nivelul de aspiratie, putem avea sau nu capacitatea de a fi fericiti. E valabil si pentru credinta, de exemplu. Posezi sau nu acel sentiment oceanic de care vorbea Romain Roland. In privinta artei, e vorba de sublimare. Suferinta, durerea, frustrarea isi gaseste leac cand se sublimeaza in arta.
Fericirea se traieste, nefericirea/durerea simt nevoia sa se exprime:)
Violeta, imi pare rau sa dezamagesc din nou, insa titlul nu a dorit sa fie unul inspirat. Intamplator sau nu, e un mesaj pentru o singura persoana. Care l-a inteles.
te legi prea des de cuvantul”dezamagire”…post-ul este unul de natura “foarte personala”(mai rare la tine :D )si era normal ca si titlul sa fie la fel… oameni diferiti vad lucrurile diferit…si nu cred ca ceea ce a zis violeta vine ca o critica…oricum noi am ignorat partea personala a postului mergand mai mult pe ideea de durere fericire si de asta s-a ajuns la corectari ale titlului…SPER…
Andrei, alessender a inteles exact! “Corectarea” titlului era in contextul topicului:) Depinde de unde privesti! Totul este relativ: durerea pt masochist e fericire, starea de multumire pt unii e suficienta pentru altii e motiv de nemultumire. Nu se spune ca mai-binele e dusmanul binelui:)? Postul meu nu a fost o critica sau o dezamagire, am spus ca poate sa fie o cheie pentru un raspuns… Cred ca e mai benefic spus: “vreau sa te pastrez”, decat “nu vreau sa te pierd”:) desi, la prima vedere, ar putea parea acelasi lucru. Eu cred ca intre ele exista o nuanta care face diferenta intre doua moduri de gandire:) Numai bine!
Violeta, Alessander: nici nu am zis ca ar fi o critica :) Era mai degraba o explicatie pt toti cei care citesc. N-as vrea sa cadem in pacatul criticilor literari, acela de a incerca sa gaseasca sensuri profunde acolo unde nu-s.
Cititindu-l acum din nou (comentariul), imi dau seama ca poate a sunat putin defensiv.
andrei, asculta piesa asta… cum ti se pare?
http://www.youtube.com/watch?v=N0wRYTylBB4
crezi ca e fericit al nostru deceneu? :)
pace!