Acum cativa ani cand m-am apucat sa fac ceea ce pretentios numim “antreprenoriat”, m-am bazat pe multe estimari, presupuneri, care nu aveau nicio baza reala. I-as zice intuitie dar as exagera fiindca nu era nici macar atat. Pur si simplu mi-am imaginat cum stau lucrurile si m-am pus pe treaba. Intamplator sau nu, multe dintre estimari au fost corecte. Altele, cum ar fi volumul de munca necesar, nu. :)
N-am crezut atunci ca pentru a face performanta e nevoie de atat de multa munca iar faptul ca nu sap santuri si nu lucrez pe un santier nu ma incalzeste foarte tare. Imi dau abia acum seama ca daca nu mi-ar fi placut atat de tare ceea ce fac n-as fi avut nici macar o sansa sa ies din mediocritate. As fi muncit probabil un pic mai putin dar sunt convins ca as fi resimtit munca aia de 10 ori mai puternic decat acum.
Si daca tot veni vorba despre inceputurile antreprenoriatului sa va spun 2 “mituri” pe care le auzeam peste tot dar in care am ales sa nu cred: nu poti sa incepi nimic fara bani si nu ai cum sa reusesti daca nu esti expert in domeniul respectiv. Am sa le detaliez odata, poate chiar zilele urmatoare.
A nu crede in ele s-a dovedit o alegere inspirata. Sunt niste tampenii, inventii ale unor oameni care incearca sa isi gaseasca singuri scuze, sa se convinga ca e imposibil, sa-si explice pasivitatea in fata altora, sa isi justifice lenea sau teama de esec. Altfel, oameni cu potential…