Incep sa cred din ce in ce mai tare in faptul ca ceea ce suntem astazi ca oameni este doar o combinatie intre dragostea (si tipul de dragoste al) parintilor nostri si capacitatea noastra de a nu ne lasa “dresati” de societate. Si incep sa fiu convins de faptul ca restul chiar sunt detalii.
Crezi că dresajul societăţii are întotdeauna conotaţie negativă?
Capacitatea de a nu ne lasa dresati este cea mai buna arma impotriva doctrinelor servite de leaderii societatii noastre, trebuie sa luptam sa ne pastram ideile!
Cu siguranta suntem suma celor pe care ii intalnim si ii iubim. Restul sunt baliverne. Suntem oameni iar oamenii au nevoie de alti oameni si de bucuria de a trai. Suntem ceea ce suntem; vorba ta: “Suntem furtuni”
Alex: din pacate, per total, eu cred ca da. Intotdeauna. Fiindca ne distanteaza de la suntem noi de fapt (si doar noi putem sa stim ce suntem, nu societatea).