Se vorbeste mult despre efectele negative ale internetului asupra vietii sociale a fiecaruia dintre noi. Mie mi se pare ca, din contra, internetul accelereaza crearea de relatii intre oameni. Da, accelereaza! In niciun caz nu creeaza sociopati si nu favorizeaza sihastria. :) De altfel, daca ne uitam la aplicatiile web care sunt acum pe val, vom vedea foarte multe retele sociale (myspace, LinkedIn, Hi5), site-uri si servicii care usureaza sau dau o alta dimensiune comunicarii dintre oameni (Yahoo messenger, Twitter etc) si jocuri online (Second Life, Travian, Conquiztador) care isi bazeaza succesul exact pe dorinta oamenilor de a interactiona cu alti oameni, chiar si atunci cand se joaca pe calculator.
Faptul ca unii oameni ajung sa prefere interactiunea online in locul celei traditionale este, de cele mai multe ori, rezultatul obtinut prin folosirea gresita a instrumentului numit Internet. Va amintiti, putem folosi cutitul pentru a taia paine sau pentru a omori un om. Dar el ramane un instrument. Problema e ca, de multe ori, oamenii folosesc acest instrument in perfecta cunostinta de cauza.
Nu internetul indeparteaza oamenii, ci oamenii se indeparteaza unii de altii. Noi suntem cei care alegem la un moment dat sa ne izolam, sa fugim de societate, iar cea mai apropiata si convenabila pestera este internetul. De ce convenabila? Fiindca e acea pestera in care avem aproape de toate. De fapt, cei mai multi dintre noi nu vrem sa traim in sihastrie, intr-un varf de munte. Vrem doar ca lumea sa creada ca facem asta! Fiindca in felul asta uimim, socam, devenim interesanti. Vrem sa fentam sistemul. Mergem pe principiul ca daca tot am ales sa ne retragem intr-o pestera, macar sa ne retragem intr-una care e dotata cu pat, cablu tv si aer conditionat. Oricum de afara nu se vede. Internetul este locul care seamana cel mai mult cu viata pe care o traim, e locul in care pierdem sau, mai bine zis, “scapam” doar de lucrurile care nu ne plac.
Si totusi, daca unii oameni se refugiaza in internet si asta e cauza pentru care se “indeparteaza”, cum zic unii, de realitate, de ce odata ajunsi acolo frecventeaza retele sociale, stau pe yahoo messenger si scriu pe Twitter? Nu e acelasi lucru?
Nu. Nu e deloc acelasi lucru. Fiindca si messengerul, si social-network-urile, si jocurile online au o caracteristica in comun cu pesterile. Oare cei care fugeau in varf de munte se ascundeau fiindca voiau sa se asigure ca nu vor mai incerca sa vorbeasca cu alti oameni? Sau fiindca voiau sa fie siguri ca alti oameni nu vor mai incerca sa vorbeasca cu ei? De multe ori, ei nu isi suprimau lor dreptul de a vorbi cu altii, ci le anulau celorlalti dreptul de a li se adresa. Voiau sa controleze, sa hotarasca ei momentul in care va veni vremea sa revina.
Iar internetul exact asta iti ofera. Lumea te vrea. Iti da un mesaj pe messenger dar daca nu ai chef, nu raspunzi. Intra in Second Life, dar daca tu nu vrei sa joci, nu te vor gasi. Te urmaresc pe Twitter, dar daca nu vrei sa scrii nimic, ei nu vor citi nimic. Esti online, dar daca n-ai chef de ei, stai pe invisible. Cu alte cuvinte, tu hotarasti cand interactionezi cu ei, tu ai controlul.
Acum, daca incepem sa ne gandim ca, tot online, si “ei”, cei pe care tu ii poti contacta atunci cand te hotarasti sa o faci, au la dispozitie acelasi instrument ca si tine, deci aceleasi drepturi, s-ar putea ca lucrurile sa devina cu adevarat interesante. Fiindca, spre deosebire de viata reala, pe internet interactiunile au loc doar in momentul in care ambele parti isi doresc asta.
Ai ridicat o problemă interesantă, Andrei. Aş adăuga totuşi că, dincolo de intrumentele către comunicare pe care internetul ni le pune la dispoziţie, adevărata interacţiune între oameni se creează atunci când se formează amintiri comune.
Daca un site, o retea etc. are capacitatea de a crea aceste amintiri în care mă regăsesc şi eu, şi tu, atunci putem vorbi despre comunicare şi lipsă de îndepărtare.
Nu internetul indeparteaza oamenii, cum bine zici.
Unii oameni se indeparteaza de realitate si prefera scutul protector al ecranului. Frica de esec a devenit atat de mare incat cei lipsiti de personalitate isi gasesc in online acea falsa realitate; un soi de traire intr-un ideal imaginat. Si uneori abuzul de ideal virtual ar putea duce la o falsa perceptie a realitati exterioare.
Foarte frumos a punctat si Adi :)
Sunt multe de zi. Frumos post. Ar trebui sa puna pe ganduri :)
Internetul nu-i indeparteaza pe oameni intre ei, unii de altii, ci pe oameni de o parte din viata lor, ii lipseste de o alta realitate cotidiana.
Andrei,
“Perfect”, ai zis la perfectie din punctul meu de vedere, despre internet!
Ma gandesc ca si perfectiuea asta este perceputa in mod diferit, desi cineva imi dadea o definitie precisa , din dex chiar, teoretic asa este, practic insa…
Eu comentez asa :ceea ce mie mi se pare perfect, unora poate sa li se para pe langa “perfect”, adica este in functie de asteptarile noastre.
Pentru mine apa de baut este perfecta la temperatuta camerei,chiar si cand in casa sunt 30 grade celsius :( pentru altii apa de baut este perfecta de la frigider.
Sorry!
Dap. Aia care spun ca internetul in sine ne “alieneaza” sau ne “pericliteaza dimensiunea sociala a vietii” (sau mai stiu eu ce formulari de genul asta) gandesc destul de simplist.
Am citit mai demult un articol care facea o paralela cu aparitia trenurilor in sec. XIX. La vremea respectiva au existat cativa speriati care alarmau publicul: “vor circula cu viteza ameÅ£itoare de 15 mile pe oră, vor scoate sunete infernale, vor speria pruncii, mamele ÅŸi animalele, iar accidentele vor fi nenumărate, mulÅ£i oameni îşi vor pierde slujba […]”. :)
Imi mai aduc aminte o idee din vremea pre-web2.0: “Internetul este o unealta extraordinara, care iti permite accesul la unele informatii incredibil de valoroase in doar cateva secunde. Cu toate astea, cei mai multi il folosesc pentru pornografie si/sau ca sa descarce muzica proasta.”
Iar in era 2.0 aceiasi useri isi fac profiluri pe site-uri pline de sclipici, isi publica poze facute in baie cu telefonul si vorbesc banalitati.
O unealta, indeed. :)
Este ok Internetul.
Dar trebuie sa fim foarte atenti sa nu ne alienam.
Imi amintesc de articolul lui Ionut Ciurea despre Zona de Confort. Eu deja am transformat Internetul intr-o zona de confort. Intru doar pe site – urile / forumurile / blogurile preferate. Deja caut si citesc doar articolele / informatia care ma intereseaza. Nu interactionez cu realitatea virtuala decit pozitiv. Ceea ce nu este bine, cred eu.
Chiar luna trecuta, scriind pe un forum, am ales sa imi sterg postul in locul luptei. A fost mult mai comod si am considerat ca lupta nu trebuie continuata. Necesita efort, nu eram pregatita sa investesc efort.
De aceea spun, Internetul ne alieneaza foarte mult. Ne rupe de viata reala. Putem gasi exact grupul care ne accepta si care ne intelege, ne ajuta cu cresterea stimei, increderii in noi insine. Putem gasi prietenii de care avem nevoie. Dar nu ne ajuta sa traim in viata reala. Intre oamenii atit de diversi cu care trebuie sa interactionam zi de zi.
Ah, nu mai amintesc de dependenta de Internet. O zi in lumea reala, fara Internet, si deja nu ma mai recunosc. Sunt debusolata, speriata, parca oamenii sunt muuult diferiti, ciudati. Si eu fata de ei.
Simt nelinistea dependentei. Tremurul: as putea trai pina la urma si in lumea reala. Dar este o zona necunoscuta, inconfortabila.
Apoi sevrajul: te rog, un Internet Cafe, doar sa imi verific mailul ….
Ca si dependenta de telefonul mobil.
Este ok Intrenetul, gasesc ceea ce doresc, dar … eu sunt dependenta. Si fac eforturi sa nu ma alienez.
Andrei, foarte bine scris articolul, cu nerv as spune. Aproape ca iti dau in totalitate dreptate. Totusi, citind comentul lui Adi realizez ca si el are dreptate, intr-un alt registru desigur :)
Ar fi mai eficace daca nu am degenera de la subiect, personal nu mai stiu despre ce discutam?Despre efectele negative sau pozitive pe care le are internetul asupra speciei? ori despre neajunsurile comunicarii prin cordonul ombilical?
Dreptul de avea o parere in deplina anonimitatea duce la lipsa de responsabilitate.
Hi5, ca ai dat ca exemplu, determina o socializare falsa: “eu in baie” -> “ce buci faine ai”. Socializarea pe Facebook este mai mult pentru lauda: am 347 de prieteni din toata lumea, dar nu am vorbit prea mult cu ei, doar le-am scris pe “perete”. O sa observi ca majoritatea celor de pe retele sociale au doua personalitati.
Dai doua extreme: socializarea pe internet nu are efecte negative (decat daca instrumentul nu e folosit corect) si exemplul cu sociopatii sau sihastrii. Imagineaza-ti o distributi Gauss. Intre cele doua extreme sunt oameni care in viata reala sunt timizi de abia ii poti atinge, iar online sunt niste super eroi.
mihai, de acord cu tine, cat timp nu generalizezi.
in ceea ce-l priveste pe Gauss, cumva, nu stiu exact de ce, nu prea imi vine sa ma gandesc la grafice in forma de clopot cand vorbesc despre oameni. Probabil am si eu momentele mele in care refuz sa incadrez mentalitati in grafice (desi clar se poate face).
Nu pot zice k nu ai dreptate in ceea ce zici, dar mai este un aspect al comunicarii pe internet. Este una deformata, a mastilor, esti cine zici k esti, nu cine esti in realitate.
De exemplu, citindu-te pe net, obligatoriu mi-am creat una sau doua pareri despre tine, cunoscandu-te, as putea sa fiu dezamagita sau incantata, sau, bineinteles ar putea fi cum mi-am imaginat. Nu crezi?
ba sunt convins ca asa e; insa nu cred ca imaginea poate fi in totalitate diferita. Ea se formeaza, cred eu, mai ales prin faptul ca incercam sa scapam doar de lucrurile care nu ne plac (cum am zis si in articol).
Pe de alta parte, sa ma scuzi, dar cine isi formeaza o imagine despre un om citindu-i posturile, de exemplu, trebuie sa fie extrem de naiv sa creada ca va gasi in realitate fix acelasi om pe care mintea lui l-a imaginat.
Nu e vorba sa te scuz, ceea ce ai scris, nici nu mai trebuia sa fie mentionat, pentru k are valoare de truism, o stim cu totii!!!
Fara sa fiu naiva deloc, am o imagine cu tine k blogar, dar nu m-am hazardat sa-ti desenez calitati umane, alea le apreciez prin relationare directa, niciodata de pe internet.
:)
hehe, cam despre asta a fost eseul meu la Bac-engleza scris :D Cred ca internetul ii afecteaza in primul rand pe oamenii cu o personalitate foarte slaba (sau chiar fara), asa cum se intampla si cu fumatul si cu drogurile. Mi se pare foarte trist ca nu se mai trimit scrisori, dar cand stii ca poti sa vorbesti atat de usor cu oricine din lume…partile bune le cam depasesc pe cele rele.
Andrei, internetul are acelasi efect ca si jocurile. Pe multi ii vei auzi ca jocurile le dezvolta reflexele, si asta e doar o scuza pentru a mai face un nivel.
Nu vreau sa generalizezi, dar nici nu vreau ca tu sa generalizezi. In mare parte, internetul ii afecteaza negativ din punctul meu de vedere pe cei mai slabi de fire. Altii mai puternici, cum ar fi cei care comenteaza pe blogul tau dandu-si numele real, internetul reprezinta un mod de comunicare excelent.
E prea usor pe internet sa iti spui parerea si sa ajungi cineva doar pentru ca altii nu au o parere. In ce ai mai mare incredere: carti sau internet? O enciclopedie tiparita sau Wikipedia? E o diferenta uriasa si incearca sa vezi intregul lant de la conceptie pana la articole inainte de a da un raspuns.
Ok, comunicam mai bine, poate doar 10-20% dintre noi. Restul…
restul folosesc prost un instrument
De cand asteptam o discutie ca asta! Believe it or not, efectul de alienare datorat folosirii internetului este chiar demonstat de niste studii bine facute, parte din care am avut placerea sa le citesc/rasfoiesc.
Se pare ca interactiunile fata-n fata au acel ceva care le face sa fie mai mult decat un schimb de idei, sa fie o construire a unei relatii d.p.d.v. emotional. Asta ii lipsesete intr-o mare masura internetului.
Pe de parte, alienarea apare cu adevarat doar la folosirea excesiva a internetului si folosirea lui pentru a inlocui viata sociala “reala”.
Altfel, eu sunt un mare adept al folosirii internetului ca extensie a interactiunii tale cu ceiallti. De exemplu, daca ai un blog, poti prin el sa comunici cu sute de oameni pe luna, cu care cu siguranta nu ai avea timp sa te vezi fata-n fata.
Am cunoscut tineri care chiar sunt dependenti de internet. Da nu fac nimic eficient, doar stau asa. urasc pe cei care stau pe invisible. Nustiu de ce.