Acum aproximativ trei ani am avut singura tentativa de a ma angaja. De fapt, as putea spune ca a fost un sir de tentative. Am mers la 3-4 interviuri si o singura firma mi-a placut (din research-ul pe care il facusem pe net – si da! mi se parea si atunci si mi se pare si acum ca a te duce fara teme facute la un interviu denota naivitate sau iti poate arata tie ca de fapt nu iti doresti cu adevarat acel post). Spuneam ca mi-a placut o singura firma: Xcellence IT care se pare ca intre timp a trecut printr-un rebranding si a devenit Cratima.
Ma dusesem la interviu incercand sa obtin un post in departamentul de vanzari (software, site-uri web etc). La vremea aia nu aveam mai deloc experienta in vanzari dar ma gandeam ca nu poate fi asa de greu :) (cat de mult ma inselam!)
Primul lucru care m-a pus pe ganduri in legatura cu firma asta a fost faptul ca a trebuit sa ma prezint la trei “interviuri”. Mai exact, dupa ce am raspuns la 2-3 intrebari pe eJobs si am fost “selectat”, am primit pe e-mail un nou set de intrebari din IT. Am raspuns si la astea, dupa care am fost contactat de cineva de la ei care m-a invitat la un “interviu”. La “interviu” am dat test de inteligenta (da! d’ala care circula pe net) si test de personalitate (ma mir ca l-am trecut pe asta :D). Dupa doua zile am fost sunat si chemat la un interviu pe bune cu un tip foarte destept, probabil din management-ul firmei, care m-a intrebat o mie de chestii despre IT si hobby-uri. Mi s-a parut ca aveau unul dintre cele mai complexe sisteme de recrutare de care auzisem pana atunci.
Imi aduc si acum aminte ca, citind in CV faptul ca sunt pasionat de marketing, tipul m-a intrebat: “de ce?” Si eu am dat ceea ce, la momentul ala, am considerat ca era cel mai prost raspuns pe care il puteam da (dar m-am grabit): “hmm…am citit la un moment dat o carte si mi s-a parut interesant; dupa care am citit si altele” :) Am si acum in minte fata pe care a facut-o intervievatorul cand a bolborosit: “uhmmm…ati citit o carte de marketing?! Aham..“
Si aici ajungem la subiectul post-ului de astazi. Probabil fiindca nu prea ii venea sa creada, tipul mi-a cerut sa ii spun care este lucrul cel mai important pe care eu l-am retinut din ceea ce am citit. I-am raspuns atunci foarte hotarat: “cel mai important lucru pentru o firma este sa isi tina clientii fericiti, sa le identifice si sa le satisfaca nevoile“. Raspunsul pe care l-am primit atunci, aproape ca nu m-a lasat sa dorm in noaptea aia dar de inteles mi-a luat ceva timp sa il inteleg.
Mi s-a propus un post in departamentul de marketing, in locul postului de vanzari pentru care ma dusesem acolo si mi s-a oferit un salariu destul de bun pentru perioada aia. Ramasese sa semnam contractul a doua zi.
A doua zi dimineata, imi revenisem! Am sunat si le-am spus ca imi pare rau dar nu pot sa ma angajez; si imi aduc aminte ca am rasuflat usurat in momentul in care am inchis telefonul, ca si cum as fi trecut una dintre marile incercari ale vietii mele :))
Raspunsul pe care mi l-a dat intervievatorul a reprezentat insa o lectie extrem de valoroasa pentru mine si tot ce am facut dupa acel moment, am facut purtand in minte aceeasi idee pe care multi nu au invatat-o, in Romania: “nu clientul este cel mai important pentru o firma, ci echipa! oamenii care lucreaza in acea firma; pe ei trebuie sa te chinui sa ii tii fericiti, nu pe clienti!”