Mi se pare ca prea multi oameni confunda confortul cu fericirea. Fericirea n-are aproape nicio treaba cu confortul. As baga mana in foc ca oamenii care se simt cel mai confortabil sunt cei mai tristi. Singura lor fericire reala e faptul ca nu isi dau seama ca nu-s.
Am deschis calculatorul cu gandul sa scriu doar 4 randuri, cele de mai sus, doar ca scriindu-le mi-a venit in minte un citat din cartea lui Frankl despre care v-am mai scris. Reamintesc ca e o carte scrisa in mare parte intr-un lagar nazist. Si povesteste Frankl asa:
“I shall never forget how I was roused one night by the groans of a fellow prisoner who threw himself about in his sleep, obviously having a horrible nightmare. Since I had always been especially sorry for people who suffered from fearful dreams or deliria, I wanted to wake the poor man.
Suddenly I drew back the hand which was ready to shake him, frightened at the thing I was about to do. At that moment I became intensely conscious of the fact that no dream, no matter how horrible, could be as bad as the reality of the camp which surrounded us, and to which I was about to recall him.”
Atat.
Nu-i asa ca ai intalnit oameni care cauta confort insa ei sunt de fapt foarte singuri? Confortul te departeaza de tine si de ceilalti. Intr-un final ajungi alienat si nu stii de ce nu ai fericire, desi ai confort.
Ai dreptate Andrei, in ceea ce priveste existenta oamenilor tristi. Si eu ma aflu printre ei.
Cred ca multi nu-si dau seama ca realitatea in care se simt ei confortabili este una mediocra. Dar asta le confera o fericire oarba si astfel pierd multi ani din viata, din pacate :(
In cartea “Formula fericirii” de Stefan Klein se spune ca fericirea vine atat din creier cat si din corp: “Fara implicarea corpului nostru nu am putea resimti fericirea.”
Sunt facute studii despre temperatura si umiditatea la nivelul pielii, bataile inimii si zambet. – o carte excelenta (parerea mea).