None but a coward dares to boast that he has never known fear.
Ferdinand Foch
Frica, in sine, nu ne poate face sa ne simtim decat prost. Este un sentiment care nu ne va entuziasma niciodata decat daca ne antrenam sa il primim la pachet cu sentimentul pe care il avem dupa ce o depasim. Este un catalizator bun care ajuta la cresterea imaginii pe care o avem despre noi, o sursa inepuizabila de incredere in sine. Si cred ca este singurul mod in care o putem privi astfel incat sa nu mai fugim de ea.
In primii ani de antreprenoriat, de cate ori dadeam gres, increderea pe care o aveam in mine scadea dramatic. Probabil ca acolo undeva exista si eroi. Adica oameni care stapanesc perfect frica, fiindca a presupune ca exista cineva, in afara de nebuni, caruia sa nu ii fie niciodata frica, e doar o dovada de naivitate. Tuturor le este. E uman sa le fie. Cum spuneam, poate ca exista acolo undeva si eroi, oameni care stapanesc perfect frica. Eu n-am facut niciodata parte dintre ei. Si ma bucura asta. Fiindca atunci cand simti, macar din cand in cand, frica, ti se deschid ferestre de oportunitate.
Ce ar fi daca am exploata fiecare astfel de oportunitate? Daca de fiecare data cand ne-ar fi frica, ne-am intreba cum sa o transformam in incredere de sine? A fost o intrebare pe care am reusit sa mi-o autoadresez devreme si m-a ajutat mult. Inca ma ajuta. Iar atunci cand frica apare, cateva momente sunt confuz. Nu stiu daca sa ma bucur de provocare sau daca nu cumva, de aceasta data, chiar ar fi cazul sa ma sperii.
Dar dincolo de efectul catalizator pe care il are, dincolo de oportunitatile pe care le ofera, frica, in forma sa cea mai pura, poate misca munti. In acele momente in care nu reusesti sa o stapanesti si nu reusesti sa o transformi in nimic altceva, frica te poate mobiliza, te poate face mai capabil decat ai fi crezut vreodata ca poti fi.
[va urma]
