Nu o data mi s-a intamplat sa alerg luni intregi dupa solutii fara sa le gasesc. Le-am cautat prin carti, am vorbit cu oameni, m-am gandit nopti la rand plimbandu-ma pe strazi, doar ca sa imi dau seama intr-un tarziu ca tot ce trebuia sa fac ca sa le gasesc era sa ma opresc din alergat.
Sunt unele lucruri pe care se pare ca le invat mai greu. Si cred ca-i bine asa. Fiindca eu cred ca nu toate problemele sunt acolo pentru a fi rezolvate. In unele cazuri, ceea ce se aplica in cazul cartilor se aplica si in cazul problemelor de care ne lovim. Valoarea unei carti nu sta intotdeauna in informatiile, cunostintele sau starile cu care ramai la sfarsitul lecturii. De multe ori conteaza mult mai mult ceea ce devii tu in timp ce o citesti.
Nu solutiile in sine te dezvolta, nu solutiile de maturizeaza, nu ele te fac sa fii mai bun. Ci orele alea multe in care te straduiesti sa le gasesti.
Nu am ce “comenta”. Foarte foarte foarte bun articolul. Inspirational
Problema e ca nu avem rabdare.Unele se rezolva chiar de la sine atunci cand rabdarea si-a facut efectul, pana atunci trebuie sa rezistam.Daca nu alergam disperati dupa solutii, atunci cand ne detasam, pe scena apare solutia chiar cand nu ne mai gandeam la ea .Dar cum sa ai rabdarea asta, cum sa te detasezi?
buna intrebare :)
Cred ca asa cum exista intrebari retorice, exista si probleme retorice.
Acestea apar in viata noastra din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi pentru a ne invata sa apreciem mai mult ce avem deja, ce am neglijat pana acum, ce am exagerat, ce am subestimat.
Cata dreptate ai Andrei! :)
Apropo, La multi ani Andrei! Tot ce iti doresti si toate cele bune.
si tie, nu? :)
Excelent articol.Felicitari…
Da, importanta e calatoria si nu destinatia ;)
Paul … Pavel ?!?!
LA MULTI ANI, ANDREI ! :)
La multi ani!
Problema-solutie, intrebare-raspuns, calatorie-destinatie. Ar trebui sa fie un echilibru intre ele.
Andrei, am nevoie de un citat complex despre Octavian Paler.Ce zici ma poti ajuta? cine a scris despre el ? Sunt in criza de timp si lucrez la un proiect care il cuprinde si pe maestru..
oana, ai doua variante:
1. http://www.octavianpaler.ro. Ai acolo multe citate si comentarii, scrise de oameni destepti si pasionati :)
2. http://www.bookblog.ro/tag/paleroctavian/ – o gramada de recenzii la cartile lui Paler.
Andrei , tu fiind unul dintre oamenii destepti si pasionati nu ai un citat la indemana..scuza-mi insistenta si indolenta….m-am tot uitat la variantele propuse de tine dar….nu mi-a sarit nimic in ochi…nimic care sa-mi taie rasuflarea….
oricum multumesc,multumesc,multumesc pt promptitudinea-ti deja binecunoscuta…
Oana, sorry, nu invat citate pe dinafara :)
Iti pot da insa link la ce am scris eu despre el:
http://andreirosca.bookblog.ro/2007/05/08/octavian-paler-2/
Cred ca solutii gasim usor la probleme, dar nu cele dorite. Alergam si cautam pana gasim solutia dorita. Sau ne schimbam in acest timp si intelegem ce ne dorim cu adevarat, ce se poate obtine cu adevarat. Sau ne punem de acord intre ceea ce dorim si ceea ce putem obtine.
Ca un echilibru cerere – oferte. Avem problema si solutiile. Din multitudinea de oferte/solutii o luam pe cea mai convenabila. Sau asteptam o oferta convenabila. Sau scadem noi din cereri … Si schimbam viziunea.
Cred ca “problemele” nu sunt izolate, independente, de sine statatoare, ci interconectate. Si cand vrei sa rezolvi una anume, defapt trebuie sa faci o gramada de pasi in rezolvarea altora, ascunse, implicite, in legatura cu, sau care inglobeaza ceea ce voiai sa rezolvi… Adica te pornesti sa rezolvi ceva si descoperi cu mult mai multe.
Eu cred ca lucrurile astea sunt cumva legate. Pentru a gasi solutia la o problema, trebuie sa devii intai un anumit tip de persoana. Pana nu termini cu devenirea, nu o sa gasesti solutia, chiar daca iti sta in fata, nu o sa intelegi ca ai gasit=o si cum o poti aplica.
” Pentru a gasi solutia la o problema, trebuie sa devii intai un anumit tip de persoana.” Da Dragos.
Andrei nu am ce-ti reprosa. Esti destept si inteligent si porti ochelari si chiar si cand nu-i porti esti inteligent si destept. Ma bucur ca lectura postului tau nu mi-a dat vreo informatie si nici nu mi-a insuflat vreo stare pt ca la sfarsitul ei mi-am dat seama ca am devenit gasteropoda. Da, imagineaza-ti surprinderea mea cand m-am uitat in jos si-n loc de picioare am observat unul singur care dubla functia de stomac, ca in loc de maini ma foloseam de doua tentacule al caror rol reproductiv l-am descoperit ulterior. Acum nu stiu daca trebuie sa multumesc textului tau pentru aceasta transformare dar asta e singura concluzie la care pot ajunge. Prevad multe ore in care o sa ma straduiesc sa gasesc o solutie dar inarmat cu filosofia de brotac melancolic or sa fie ore placute si nu-i asa nici nu mai are importanta cum o sa se sfarseasca(Pentru ca important e DRUMUL – ai ajuns singur la concluzia asta? -). Diletantii, prietene, au intotdeauna convingeri.
:)) cetatene, si eu te iubesc.
Vezi ce multe avem in comun? Singura diferenta e ca unul dintre noi are mai putine frustrari. Ia sa vedem, ghicesti care? :)