” In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simtirilor (minte si inima). Vei gresi intotdeauna daca vei judeca un om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti ocaziile de a-i constata adevaratele lui simtiri, cel putin in privintele mai importante. ” – Titu Maiorescu, Cugetari si Aforisme
Interesant mod de a pune problema. Multa vreme mi-a venit greu sa imi explic cum unii oameni, dupa toate aparentele geniali, emanau un iz de “stay-away”. Aveau o gandire logica, pozitiva, dupa toate standardele (mele), corecta. Si totusi…
Daca pe “omul ideilor” il poti recunoaste si cunoaste destul de repede atunci cand ai lucrat deja o perioada de timp cu oamenii, pe “omul simtirilor” il identifici greu. E nevoie de timp petrecut cu persoana respectiva si uneori timpul este singura resursa care pare sa ne lipseasca. Adevaratele provocari apar in momentul in care trebuie sa iti formezi o echipa. Gasesti oameni buni, destepti, entuziasti, plini de viata, dar ce faci cu “partea simtirilor” ? Problema fiind timpul, ai putea spune ca ii bagi in echipa si incepi sa lucrezi cu ei. Si totusi, ce se intampla daca gresesti ?
:) Oamenii actioneaza diferit la aceeasi situatie. Mi-as lua apararea si ti-as zice sa ii acorzi o a doua sansa si sa vezi dincolo de o rabufnire sau un esec temporar. In fond, afacerile se bazeaza pe logica, nu pe simturi cu privire la anumite persoane. Desigur, daca simtul respectivului te derenjeaza, esti liber sa il indepartezi din echipa si din viata.
Stiu bine la ce te referi, insa depinde de tine cat accepti si cat nu accepti. Limita tu o stabilesti, in functie de ea iti formezi echipa. In functie de standardele tale poti decide daca sa renunti la o persoana geniala pentru sentimentele ei.
Ai dreptate si tu Mihai. Dar eu am ales intotdeauna, in echipele cu care am lucrat, OAMENI in loc de specialisti. Adica intotdeauna a contat mai mult calitatea umana si modul in care ei simteau fata de restul echipei decat abilitatile sau talentul de care dispuneau.
Trebuie sa existe o balanta intre unii si altii. Poti face o afacere doar cu cei care sunt oameni, nu te opreste nimeni, dar daca respectivii nu stiu ce fac, e dificil. Ar trebui tu sa fii specialist sa ii suplinesti pe toti. Un contabil il angajezi pentru ca stie contabilitate si stie fiscalitate, ajutandu-te de platesti impozitele corect.
Preferi oameni care sa stea sa iti spuna cat de grozav esti, uneori mintindu-te, doar ca sa iti ia banii? Sau preferi oameni care stiu ce vor, stiu pentru ce lupta si, mai ales, au habar de ceea ce fac?
Exemplul cel mai clar, din punctul meu de vedere, este cel al contabililor. “Ah, e bun contabilul, imi face tot si ma costa si putin. 150 RON”. Dar tu probabil ca stii ceva mai multa contabilitate decat el. El in sine este un om bun, dar ca specialist iti duce echipa de rapa. Iar pe tine in puscarie.
Trebuie sa existe o balanta, o echipa formata numai din specialisti genereaza energii negative, intrigi si nervi. Dar o echipa de oameni genereaza doar prietenie, nu adauga valoarea de nici un fel. Fiecare om are pozitia lui intr-o echipa, si trebuie sa bagi uneori si robotei care sa invarta roata.
andrei, io cred ca mai bine iti iei oameni care sa iubeasca la firma si sa moara pe instrumente decat mercenari care sa plece daca la ofera cineva 100eur in plus. cam asa vad eu diferenta intre omul simtirilor si omul logicii.
iar cel mai tare om de afaceri pe care l-am cunoscut eu era unul care nu facea afaceri cu oamenii decat daca se simtea bine in prezenta lor. mereu ne spunea ca exista un proverb spaniol: “Que nos quitan lo bailao” – adica daca e sa nu iasa nimic macar ne-am simtit bine impreuna si sa incerce cineva sa ne ia asta … :) si, in felul asta, iesea mereu castigat: daca nu bani atunci prieteni sau oameni compatibili.
Asa e, Jolly. Si eu sunt de aceeasi parere.