Stiti, dupa ce citesti multe zeci de carti de management, HR si psihologie organizationala ajungi sa ai impresia ca te pricepi la ce faci. Ca managementul asta nu e chiar atat de complicat. Dupa ce acumulezi macar 5-6 ani de experienta in care ai aplicat mare parte din ce scria in cartile alea si crezi ca te-ai lamurit care sunt valabile si care nu, exista posibilitatea sa incepi sa devii arogant. Bine, nu numai arogant, ci si bun in ceea ce faci.
Bun si arogant.
Bun, arogant si fraier. Fiindca ajungi sa ai impresia ca detii controlul. Pentru un manager, a detine controlul e suprema realizare. Iar a face asta intr-o organizatie in care nu doar el, ci toti sunt fericiti cu ceea ce fac este nirvana.
Ajungi uneori sa ai impresia ca detii controlul. Si nu-l detii! Nu o faci acum si nu vei reusi sa o faci niciodata, indiferent de cat de bun vei fi. Si stiti ce e paradoxal? Cu cat incercam mai puternic sa facem asta, cu atat viata va simti nevoia sa fie mai directa cu noi. Fiindca, in mod evident, nu prea pricepem mesajul.
Managementul nu este despre control, probabil ca Peter Drucker era baut cand a zis-o. Managementul este despre flexibilitate si despre schimbare. Abia atunci cand vom reusi sa train-uim oameni care sa se descurce fara sa fie controlati si fara sa simta ca au nevoie sa fie controlati vom trece la nivelul urmator. Pana atunci, poate ca suntem buni profesionisti, dar nu suntem neaparat si buni manageri.
*articol editat, adaugit si republicat, cu aceeasi convingere ca in momentul in care l-am publicat initial