De la Mintzberg citire: “Problema cu educatia manageriala consta in faptul ca este educatie de afaceri si ofera o imagine deformata a managementului. Managementul este o activitate care imbina mult mestesug (experienta) cu o anumita doza de arta (intelegerea lucrurilor) si ceva stiinta (analiza). O educatie care pune prea mult accentul de stiinta incurajeaza un stil de conducere pe care eu il numesc “calculat” sau, daca absolventii se considera artisti, asa cum se intampla cu tot mai multi in prezent, un stil inrudit pe care-l numesc “eroic”.”
Mintzberg e un tip foarte destept si a predat cursuri de MBA timp de 15 ani, deci stie despre ce vorbeste. Ce mi se pare mie interesant in textul de mai sus? In primul rand dozajul: multa experienta + o anumita doza de arta + ceva stiinta. Mie mi s-a confirmat chestia asta pana acum. Am citit cel putin 20 de carti de management dintre care vreo 2-3 manuale iar asta s-ar putea considera stiinta insa, desi am invatat lucruri din ele, mult mai mult am invatat facand lucruri decat citind despre ele. Bine, “facand lucruri” ar suna mai corect daca ar fi citit “facand greseli” dar asta e deja alta discutie.
Al doilea aspect interesant in ceea ce zice Mintzberg e legat de “artisti”. Desi randurile de mai sus au fost scrise acum vreo 4 ani, cel putin in Romania ele sunt si in momentul de fata perfect valabile. Chiar vorbeam cu cineva zilele trecute si ii ziceam ca tot mai multi tineri se auto-intituleaza si, mai grav, chiar se cred “artisti”. Nu vorbesc acum de exceptii, de oamenii cu adevarat talentati care se pricep, sa spunem la pictura, si traiesc din asta. Cunosc si eu astfel de persoane.
Ma refer la cei care nu se pricep la nimic, nici nu vor sa se priceapa, habar n-au ce le place si in loc sa isi caute cu inversunare pasiunea se eticheteaza “artisti” si gata, au impresia ca au facut ceva. Nu stiu de ce dar nu mi-au placut niciodata titlurile astea: artist, om de cultura, poet. Poate ca esti un “om de cultura” bai nene, poate ca mai scrii si poezii si poate chiar te pricepi la asta, dar nu te mai recomanda asa decat daca traiesti din chestia asta. Ca si eu am facut pictura cand eram mic si totusi pe cartea mea de vizita nu scrie nici “artist” nici “urmatorul Dali”.
Revenind putin la management, exista o carte foarte buna care se numeste “Manager contra curentului” si, pe langa faptul ca e scoasa de doi tipi de la Gallup Organization, deci e foarte bine documentata, partea geniala a cartii este chiar ideea de la care cei doi autori au pornit, o idee simpla care s-a dovedit (prin studii extinse) perfect valida: managerii buni fac lucrurile altfel decat majoritatea. De aici si titlul cartii.
Aparent, e o idee banala si totusi manualele de management nu sunt altceva decat generalizari iar cursurile care ne invata ce e bine sa facem in situatia X se gasesc acum mai peste tot. Sigur, veti spune ca pentru a face altfel decat majoritatea trebuie mai intai sa stim cum lucreaza majoritatea iar asta invatam din carti si manuale. De acord! Insa nu cumva ar fi o idee mai buna sa ne concentram pe a construi “mentalitati de management” sanatoase? Nu cumva un curs intensiv de thinking outside the box ar fi de 100 de ori mai util decat unul in care sa invatam pe dinafara proceduri de management?
am si eu o intrebare pentru tine…
intre un tip doxa de carte si si un tip care are in spate cativa ani de experienta, in management, pe care l-ai alege sa iti conduca firma?
E destul de greu de dat un raspuns fiindca depinde de multe variabile. L-as alege pe cel care intr-o luna de zile demonstreaza ca e cel mai bun, fara sa ma intereseze ce background are.
Pana la urma, oricat le-ar displace unora ideea, managementul este despre a livra rezultate. Poti fi si fiul lui Drucker si al lui Tom Peters, daca nu ai rezultate, daca nu demonstrezi ceva, ca manager esti zero.
Oricum, ca sa ma apropii de intrebarea ta, cred ca ar avea mai multe sanse cel cu experienta decat cel ce a citit 50 de carti. De la teorie la practica e cale lunga.
ti-am adresat aceasta intrebare pentru ca si am ales sa imi formez o echipa din oameni cu experienta in detrimentul celor care stiu foarte bine teoria… desi la inceput era sceptic in privinta alegerii facute, ulterior s-a demonstrat a fi o alegere foarte buna…
concluzia: degeaba stii la perfectie teoria, daca in clipa in care esti pus in fata faptului te pierzi.
Sunt de acord ca daca nu esti altfel, daca nu gandesti creativ, nu ai cum sa aduci valoare, indiferent de domeniul in care iti desfasori activitatea. Progresul si inovatia nu apar daca mergi pe un drum batatorit, daca urmezi tot timpul retete si nu ai curajul sa fii diferit.
Problema e veche si nerezolvata: scoala pune accent pe dobandirea de cunostinte, nu pe formarea de mentalitati si atitudini sanatoase. Din pacate, “Thinking out of the box”, creativitatea si dezvoltarea unui stil personal nu sunt practici incurajate de catre sistemul educativ. :(
Sustin vorbele lui Einstein: “Imaginatia este mai importanta decat cunostintele”.
de acord cu tine
ma bucur ca ai scris despre mintzberg :))
mi-a placut felul in care ,in una din cartile lui (managers not MBAs: a hard look at the soft practice of managing and managing practice), explica ca managementul si leadershipul nu pot fi invatate in scoala, criticand scolile clasice de MBA care nu fac decat sa prezinte “stiinta managementului”, ignorand arta managementului si lasand o impresie proasta (sau mai bine zis total eronata) asupra practicii in management.
tot el spunea ca programele conventionale de MBA training sunt pentru tinerii fara experienta (numite de mintzberg persoane gresite) care aleg programe care se bazeaza DOAR pe analize si tehnici (numite cai gresite). astfel la terminarea studiilor au proasta impresie ca au fost pregatiti ca si menegeri, lucru care mai tarziu a avut ca impact deformarea felului in care managementul a fost aplicat in firme si organizatii, lucru care a avut consecinte grave si a creat un precedent …
mintzberg descrie intr-un fel diferit educatia in management, sustinand educatia care ofera posibilitatea viitorilor manageri sa invete din propriile experiente, asta deoarece nimen nu poate “crea” un manager intr-o clasa de curs. bineinteles nu trebuie exclusa nici ideea ca managerii adevarati pot avea avea un rol important si pot sa-si aduca aportul intr-o sala de curs, dar acest aport vine din experienta lor care va fi utilizata de elevi si nu din texte.
mereu am fost de parere ca adevarata provocare nu este intelegerea managementului sau al leadershipului ci aplicarea acestora. bineinteles ca formarea isi are rostul, dar ascest aspect intervine numai daca vorbim despre formarea unei idei asupra unui concept. intelegerea unui concept si trecerea de la stadiul de “formare a unei idei” intervine numai in practica, cand avem sansa sa “simtim” si sa observam efectele managementului. parerea mea.
Sunt satul de manageri la 25 de ani care nu stiu nici macar sa lege doua cuvinte – dar au MBA.
Conteaza mult leadership-ul companiei in alegerea managementului. Cu cat compania este mai mare, cu atat rezistenta la schimbare este mai mare si astfel sunt luati manageri in functie de numarul de carti citite.
In companii mai mici si exceptionale, precum 3M, IBM sau Toyota – companii ce nu opun rezistenta la schimbare -, se pune accent pe valoarea omului si pe experienta lui, insa nu neaparat cea manageriala.
Cred ca ar trebui sa vorbim de management si in functie de rezistenta la schimbare. :)