Lucrul care m-a ajutat cel mai mult in viata, pana acum, dincolo de o copilarie fericita si parinti misto, a fost iesirea din zona de confort. Ma simt ciudat sa scriu despre asta, dupa ce s-a scris atat de mult deja. In plus, e o idee simpla, la indemana tuturor.
Stiti cum e cu iesirea din zona de confort? Cam cum este cu industria dezvoltarii personale in general. 97% dintre oameni nu cred in ea, in special din cauza a putine experiente negative (ex: au citit o carte cu bullshit american incadrata la “dezvoltare personala” si si-au format o parere despre toata industria; foarte matur!).
Exista deci 97% dintre oameni care nu cred in niciun fel de astfel de principiu. Si mai sunt 3% dintre oameni care s-au schimbat atat de profund datorita acestei industrii incat sunt atat de entuziasmati ca ar iesi pe strazi, ar lua strainii de umeri si i-ar zgaltaii, poate asa se trezesc!
Si da, ar fi suficient sa faca un singur pas, sa incerce, si viata li s-ar schimba. Nu e voodoo, nu e nimic SF, nu e un elixir, e doar bun simt amestecat cu basic psychology stuff. Iar oamenii astia entuziasmati, care duc o viata mult mai misto decat ceilalti 97%, gresesc si ei tocmai din cauza entuziasmului cu care vorbesc despre “descoperirile” lor. Fiindca oamenii entuziasmati sunt catalogati ca “visatori” de catre cei ce sunt prea ocupati ca sa se mai entuziasmeze.
Fix la fel e cu iesirea din zona de confort. Cine o va face o data sau de doua ori isi va da seama cat de mult din viata ar fi pierdut daca n-ar fi facut-o. Si da, e greu sa o faci primele dati, e foarte greu. Partea buna e ca sigur gasim metode de o face rapid, in 5 minute e gata si apoi puteti sa judecati singuri cat de voodoo e.
Alegeti o frica pe care o aveti si uitati-va in ochii ei. Daca atunci cand o faceti impietriti de frica, veti sti doua lucruri:
1. ca e o frica reala, deci nu v-ati pacalit pe voi cand ati ales-o.
2. ca fix din acel moment sunteti mai buni si mai curajosi decat ati fost vreodata pana acum.
Repeat. Until.
Si daca nu am nici o frica? :)
Daca nu ai, da-ti demisia si apuca-te de business. :) Ia vezi, acum ai?
Sau du-te si cere o marire, stii ca o meriti. Ia vezi, acum ai? :)
(da’ sa nu ma injuri pe mine daca vreuna nu iese, erau doar in scop demonstrativ; toti avem)
Eu cat timp am stat in zona de confort am fost pasiva dar nemultumita. Era simplu sa nu fac nimic pentru a schimba ceea ce ma nemultumea. Odata ce am schimbat asta, mi-am dat seama de cat de multe resurse dispun, iar acum, iata-ma in plina lupta!
Cred ca aceasta e cea mai buna lectie de invatat din filmul “La Vie En Rose”. In film este un moment cheie care face diferenta in viata artistei… iar dupa acel moment, Edit ajunge o stea. Il recomand cu drag http://www.imdb.com/title/tt0450188/
De asemenea e de punctat ca laudele nu ajuta la dezvoltarea personala si la depasirea conditiei actuale, in schimb critica constructiva ajuta.
Ma gandesc zilnic la amandoua. Si fara sa mi le dai tu. Una o iau pe zi ce trece tot mai in serios. A doua e doar un gest inutil, astept marirea zilele astea, dar o sa fie foarte motivanta ca sa fac primul gest.
o , mama ! inca unul !
Gata! M-am decis! :)
@Andrei: daca ar fi sa recomanzi o singura carte de dezvoltare personala, ce carte ai recomanda?
O carte care sa “iti faca pofta” de mai mult.
Multumesc!
Fiind o razvratita din fire…au fost rare momentele de comfort..ba chair mi se reprosa ca nu sunt multumita niciodata pentru ca o data ajunsa in punctul x il identificam pe y. De multumit eram mutumita atata timp cat imi mai gaseam ceva de facut, un alt munte de urcat..o noua provocare. Nu stiu daca asta a fost un avantaj caci am facut-o dezorganizat mai mult de dragul provocarii. Apoi cred ca am facut-o si de frica faptului ca o data ce m-as fi obisnuit cu zona de comfort si as fi pierdut-o din cauza unor chestii externe..as fi suferit mai mult..asa ca ma scoteam singura dar dezorganizat. Aum incerc sa imi canalizez aceasta energie si culmea, imi este mai frica decat daca m-as fi aruncat cu capul inainte :))
Paul: Omul generos as recomanda. :)
http://www.bookblog.ro/andrei-rosca/omul-generos/
Eu deocamdata nu prea am la ce renunt, pentru ca inca nu mi-am gasit un job care sa ma satisfaca (material inainte de toate – mi-am zis sa ma fac prof de sport, adica ce imi place..e frumos in general dar cu banii nu mai este).
Astept o idee de antreprenoriat pentru unul sarac (nu prea am ce sa investesc in afara de timp :)) dar cu multa vointa!
Adrian, sa stii ca, in ciuda aparentelor, multi antreprenori au inceput fara bani. Mie mi-a luat cativa ani buni (cel putin 4) ca sa pot sa spun ca sunt multumit dpdv al banilor castigati.