iulie 2009

Nu ştiu de tine, dar mie tare mult mi-a plăcut Rusoaica. Bine scrie Manolescu acolo că e subevaluată, mie mi s-a părut o carte pe care merită să dai o după-amiază-două.

Şi 100% amestec ce e?

Octa: cred ca cel mai bine ar fi sa incerci pe http://www.bookblog.ro. Te ajuta colegii mei cu recomandari mai pertinente decat ale mele. Eu iti spun sincer ca la 18 ani nu mai tin minte ce citeam. Stiu ca faceam cumva trecerea de la Karl May si Allan Pease catre carti ceva mai destepte. Incepusem un pic de psihologie, ceva mai mult marketing si, ca beletristica, citeam orice in cadea in mana, dezorganizat.

Apoi, cand au mai trecut anii, am inceput sa citesc ceva mai multa beletristica si mai putin marketing si am inceput sa bifez si cartile pe care la scoala am refuzat sa le citesc fiindca erau niste tampiti acolo care incercau sa ma oblige sa o fac. :)

@Octa

Iti pot spune eu parerea mea – sa stii ca cu cat mai multi ani trec, cu atat mai bine iti revine memoria despre ce faceai la 18 ani, la Andrei n-au trecut inca mult prea multi:).

Tu Octa, daca cumva ai in jur de 18 ani, trebuie sa citesti carti care sa te ajute sa te orientezi mai usor si mai bine cu privire la ceea ce trebuie si ceea ce se merita sa faci pe viitor cu propria ta viata.

Mentorii adevarati sunt o specie foarte rara, insa cartile din fericire exista, numai sa stim sa alegem (ori sa fim bine indrumati ce sa alegem).

Eu la 18 ani imi amintesc ca il citeam pe Cioran cu culmile lui ale disperarii. Si chiar ca la varsta de 18 ani nu e o lectura ideala. Nu te ajuta sa te zidesti (asta de exemplu te ajuta doar sa afli, cu stupoare, cat de disperati au fost unii la viata lor, si eventual sa speri ca nu vei fi niciodata tot atat de disperat ca ei).

O carte deosebita, pe care eu as recomanda-o oricarui tanar ajuns in etapa de a-si alege drumul in viata (si de fapt la orice varsta poti fi pus in situatia de a-ti alege un drum pentru viitor, care poate fi cu totul diferit de cel de pana ieri) este SFANTUL ARHIEPISCOP LUCA (al CRIMEEI), CHIRURGUL FARA DE ARGINTI scrisa de arhim. Nectarie Antonopoulos. Cartea prezinta viata fascinanta acestui mare medic si chirurg, nascut in 1877, pe numele sau civil Valentin Voino-Iasenetki, inserand si multe pasaje autobiografice. Un aspect special este ca prezinta si “zbaterea” tanarului Valentin (la 18, 19, 20 de ani) in a-si alege drumul in viata. Deosebit de pasionat si talentat la pictura si desen, dupa mai multe experiente si incercari alege medicina pentru ca s-a decis ca in viata n-are dreptul sa faca ceea ce-i place ci ceea ce trebuie (il impresiona deosebit de mult suferinta semenilor, si s-a hotarat sa-si dedice intreaga viata alinarii acesteia, urmand medicina). Talentu la desen l-a ajutat sa devina un stralucit profesor de anatomie. Mai multe despre viata acestui om deosebit, precum si un text de o frumusete deosebita (impleteste fapte petrecute cu trairi, ganduri si chiar experiente mistice) gasiti in cartea pe care am mentionat-o.

octa, am vazut ca aceasta carte exista de cumparat online pe site-ul librariei SOPHIA. Eu personal am cumparat-o acum aproape 2 ani chiar de la libraria respectiva (la Unirea, undeva pe stanga, pe strada din care da si straduta care duce la facultatea de la Teologie). Nici nu e scumpa.

Si nu stiu daca se mai poate gasi si prin vreo biblioteca.

Scuze Andrei, nu le fac reclama, dar trebuia sa-i spun fetei unde gaseste cartea. Apropos, de ce crezi ca ar dori (mortis) o editura sa colaboreze cu bookblog?

[…strategia pe termen lung era sa ajungem sa facem asta (adica sa facem recenzii de carti si sa recomandam oamenilor ce carti ar merita sa fie citite si respectiv sa nu fie citite, dintre cele pe care noi le-am citit) suficient de bine incat sa castigam o anumita AUTORITATE si notorietate, astfel incat sa ne permitem sa facem proiecte care chiar sa schimbe ceva…]

Din interviul Andrei Rosca la “Online pe paine” (cu aproximatie).

Andrei, ce anume intelegi aici prin autoritate? (Cum definesti aceasta autoritate?). Consideri ca in acest moment bookblog are aceasta autoritate de care vorbeai in interviu?

sunt foarte multe lucruri noi :)
de fapt, la fiecare editie de prin 86 apar lucruri noi.

de exemplu, stii ca e nepoliticos sa spui “sanatate” atunci cand cineva stranuta? toata lumea o face, desi e nepoliticos.

stii ca pana prin 95 (dupa unii si mai tarziu) era nepoliticos sa oferi flori in numar impar? Da, florile se ofereau in numar PAR. :)

deci da, sunt lucruri noi. :)

Pt Andrei:

Heilloo, heillaaa
Cand raspunzi si la-ntrebarea mea?
:)

Cand ne strangem la Universitate?:)

Sa facem de exemplu o conferinte. O conferinta despre Universitate in primul rand.
Putin mai jos e piata Sfantul Gheorghe, si KILOMETRUL ZERO. Chilometrul zero e marcat ca loc si de o biserica, care stim ca poarta hramul Sfantul Gheorghe, iar Sfantul Gheorghe este un fel de kilometrul zero al ortodoxiei pe plaiurile noastre, daca ne gandim ca Marele Stefan ii purta icoana pe steagul de lupta, si am citit undeva ca ar exista marturii (ale turcilor) cum ca un frumos si stralucitor calaret pe cal alb se infatisa in fata armatei moldovene si ii ingrozea pe turci.

Multe spatii fizice sunt suprapuse cu spatii de profunda spiritualitate, dar (stranie coincidenta?!) se imbina semnificatiile (semnele) fizice cu semnificatiile spirituale, numai sa le studiem din toate punctele de vedere, sa cerem “ochi” si sa ajungem sa “vedem” ceea ce nu se vede din prima, sa descoperim geografia spirituala mapata pe geografia fizica.

Ce frumos ar fi sa vedem ce reprezinta acel spatiu, UNIVERSITATEA, ca reper fizic dar si spiritual, ca borna fizica (multa lume se intalneste la Universitate) dar si spirituala care poate ca daca ne uitam adanc in sufletele noastre, s-ar putea sa gasim o bucatica din ea in fiecare dintre noi. Poate cuiva i s-ar parea amuzant, dar e unul dintre locurile pe care cand trec imi vine sa ma inchin, ca si cum as trece pe langa o mare biserica.
Este universitatea o biserica?