Uitandu-ma in jur, imi dau seama de cat de norocos sunt ca imi place atat de tare sa ma dezvolt. Unul dintre lucrurile pe care cred ca nu le voi intelege niciodata (de parca as vrea cu adevarat) este incapacitatea oamenilor de a aprecia evolutia.
Am avut 2 saptamani obositoare dar foarte misto, in care am invatat multe lucruri noi despre mine. De cate ori trec printr-o astfel de perioada ma bucur, fiindca imi dau seama cat de multe mai am de descoperit. E acelasi sentiment pe care il am in legatura cu cartile cu adevarat bune, mi-as dori sa nu se termine niciodata. Nu ii inteleg pe cei care abia asteapta sa vada cum se termina un film sau un roman, la fel cum nu ii inteleg pe cei care se grabesc sa termine de mancat o ciocolata care le place.
Cand iti place atat de mult un lucru, cum poti sa iti doresti sa vezi finalul? Nu ma intereseaza sfarsiturile, fiindca pentru mine a contat intotdeauna mai mult modul in care parcurg drumul, decat momentul in care ajung la destinatie. Mi se pare ca despre asta e viata. Nu traim doar ca sa murim frumos. Oamenii care isi propun sa munceasca timp de 10 ani, din greu, la ceva ce nu le place, pentru ca apoi sa poata “trai”, sunt niste tampiti. Cum poti sa renunti la ani din viata ta multumindu-te in schimb cu sperante?
Cand am fost in Timisoara acum cateva zile, in avion, la o coborare mai brusca. mi-au transpirat palmele. Mie nu-mi transpira niciodata palmele. Mi se intampla alte lucruri atunci cand am emotii, dar asta niciodata. Ma uitam la ele, nu imi venea sa cred ca s-a intamplat asta, si zambeam cu gura pana la urechi fiindca mi se parea fascinant. Dupa vreo 2 minute am intors capul spre vecinul din stanga si l-am vazut fixandu-ma curios. Pana atunci, de cand am urcat in avion, a tot stat ingropat intr-un dosar stufos, facand calcule.
Habar n-are! A ajuns la 50 de ani si n-a priceput nimic.
:))))))))))))) Avea 50 de ani tipul? Poate te aprecia omul. Te vedea ca tot calculezi acolo:).
El calcula, nu eu.
frumos articol. si vine intr-un moment extrem de bun pentru mine, avand in vedere ca am bac si admitere anul asta. iar cel mai trist mi se pare faptul ca am colegi care, desi n-au nici o inclinatie pentru facultatea la care vor sa dea, sunt decisi s-o urmeze, pentru ca ‘se plateste bine dupa aia’. stupid. extrem de stupid si mai ales ingrijorator daca modul asta de gandire este asa de bine inradacinat de la varsta noastra.
revenind la chestii mai profane acum, mie imi transpira palmele din te miri ce. de fapt, inca n-am gasit o explicatie plauzibila pentru manifestarea asta.
Andrei ,
chiar nu ma pot abtine .
Asa sunt si eu ” nu ma intereseaza , sfarsiturile , ci modul in care parcurg drumul …”, chiar ma enerveaza cei care-mi vorbesc despre ce se va intampla peste 10 ,20 de ani, este in semn al puterii prezente ,pe care o credem vesnica .Sa-ti aduci aminte….. peste 10, 20 de ani !
Vezi , o frica puternica ne face sa-l constientizam pe aproapele nostru ?
Parca in anul 1986 a fost cutremur in noaptea de de 31.08., data zilei mi-o amintesc perfect , eram cazata intr-un hotel impreuna cu o bunica si nepotica ei de vreo 5 ani, d-na pe care n-o cunosteam , si nici nu vorbisem aproape nimic .
Ei bine, cutremurul a fost groaznic , stateam in pat ma uitam in tavan si asteptam sa cada peste mine , scartia puternic totul , parca nu se mai sfarsea, amutisem .
In fine , dupa ce totul s-a linistit, am fost atat de fericita , ca ,desi n-o cunostream pe d-na in varsta , m-am dus la ea si am luat-o in brate, aproapre plangeam de bucurie, poate de spaima care nu-mi trecuse.
A doua zi totul a reintrat in normal , am fost aceeasi oameni straini si calatori.
El calcula,da:). Am citit eu gresit:). O fi fost vreun arhitect:).
@Pisicainbocanci
Ce facultate iti asigura un venit mare? Nici o facultate. Totul depinde de tine.
Ovidiu, si arhitectii ar trebui sa invete sa traiasca.
“Nu ii inteleg pe cei care abia asteapta sa vada cum se termina un film sau un roman, la fel cum nu ii inteleg pe cei care se grabesc sa termine de mancat o ciocolata care le place.”
Nici eu :D
In mare, sunt de acord cu afirmatiile de aici. Totusi…
“Oamenii care isi propun sa munceasca timp de 10 ani, din greu, la ceva ce nu le place, pentru ca apoi sa poata “traiâ€, sunt niste tampiti” mi se pare o afirmatie un pic cam exagerata. Inteleg natura ei, dar avand in vedere modul in care se formeaza educatia unui persoane, putem arata ceva mai multa toleranta.
Tu ai gandit mereu asa? Cred ca mai degraba ai evoluat pana sa ajungi aici. Unii o fac mai greu (sau niciodata), si poate au nevoie de ajutorul celor din jur pentru asta. Nu sunt niste oameni rai doar pentru ca nu au ajuns inca la aceleasi concluzii…
Tiberiu, poate ca e exagerata, dar sunt departe de perfectiune, deci imi dau voie sa exagerez si imi permit sa am momente de intoleranta. In business trebuie sa fii un bun diplomat si asta inseamna, de multe ori, acumulare de frustrari. Daca nu mi-as permite rabufniri si intolerante as innebuni.
Ah da, si unii oameni nu vor sa fie ajutati. Stii bancul cu Bula care o ajuta pe baba sa treaca strada, da?
Sincer sa fiu, nu-l stiu. Poti sa-l impartasesti?
Nu il mai stiu nici eu exact, oricum era un banc prost (ca majoritatea celor cu Bula), insa ideea era ca lui Bula i-a luat foarte mult timp sa ajute o baba sa treaca strada si cand a fost intrebat de ce a durat atat el a raspuns ca vina este a babei fiindca ea de fapt nu voia sa ajunga pe partea cealalta :)
E vorba despre a incerca sa ajuti niste oameni care nu vor sa fie ajutati. Adica sa ii ajuti cu forta.
E clar că unii nu vor să fie ajutaÅ£i… Oricum, să-ÅŸi trăiască fiecare viaÅ£a după cum îl duce capul! Bine că nu suntem toÅ£i egali. Ca să existe câştigători e nevoie ÅŸi de învinÅŸi, ca să existe stăpâni trebuie să fie ÅŸi sclavi… ca să existe oameni inteligenÅ£i trebuie să avem ÅŸi proÅŸti.
Oricum, articolul mi-a plăcut. Le aştept cu nerăbdare pe următoarele!
Foarte bun post-ul! excelent chiar! Keep up the good work!
mersi, Vlad :)
Da, indiferent de profesie oamenii ar trebui sa traiasca. De asta si foarte putini sunt cu adevarat fericiti.
Interesant, credeam ca sunt eu mai ciudata ca privesc lucrurile in felul asta. Nice!
Monica, faptul ca si eu le vad la fel nu te face normala :)
Cel mult, ne face pe amandoi ciudati.
Andrei, frumos articol si totusi…sa-nteleg ca tu n-ai de gand sa ajungi la 50 de ani?
Unde am scris asta? :)
Nu ar trebui sa fii atat de aspru, ma refer la apelativul “tampiti” cu oamenii aceia care muncesc din greu, dar nu le face placere. Oamenii aia se intampla sa fie tati si mamici care isi intretin odorurile cu gandul asuns de a realiza prin ei, visurile la care ei au renuntat.
Ai luat in calcul norocul? Tu esti norocos, intreaba-te insa cati oameni se pot lauda cu un destin favorabil?
ddunia, sunt o fiara :)
despre cat de norocos sunt eu nu am sa incep acum o discutie; mult noroc si tie!
Mersi!
Norocos?:))) Mda. Pai Andrei a scris un articol despre asta.
Poate că o să mă criticaÅ£i, dar mie nu mi se pare aÅŸa exagerată treaba cu norocul. Ceea ce suntem = ce-am primit la naÅŸtere plus influenÅ£a mediului înconjurător (incluzând aici alÅ£i oameni). Fiecare dintre noi a “primit” anumite trăsături… unii suntem mai deÅŸtepÅ£i, unii mai frumoÅŸi, unii avem mai multă putere de concentrare sau dorinţă de muncă ÅŸi dezvoltare personală…
Există lume care aÅŸa defineÅŸte norocul… e chiar atât de exagerat a spune că unii dintre noi au avut “norocul” să nu se nască proÅŸti? Pur ÅŸi simplu, aÅŸa funcÅ£ionează lumea asta… că-i spunem noroc, destin, act divin sau oricum altcumva.
TotuÅŸi, “norocul” folosit în sensul uzual e pentru mine scuza incompetentului, ÅŸi asta pentru că dacă-l foloseÅŸti cum o face majoritatea, e un mod de a-Å£i justifica incompetenÅ£a ÅŸi eÅŸecurile în loc să te concentrezi pe a transforma în realitate ce-Å£i stă în putere. :)
Ca să închei mesajul…
Cine are noroc are, ÅŸai la la la lai… cine n-are… n-are! =))
Ovidiu, da, sunt de acord cu tine, doar ca unii nu vor sa inteleaga aasta. E chestie de mentalitate, sau pur si simplu rutina…
Mi-a placut ideea ta si modul de expunere. Scrii tare frumos si intelegi lucrurile f fain. Dar nu ti se pare trist ca doar unii evolueaza, iar altii tot bat pasul pe loc si nici in ceasul 12 nu se trezesc?
Multumesc bobo :)
E trist dar nu a zis nimeni ca lumea in care traim e una foarte vesela. Eu zic doar ca dezvoltandu-ne putem ajunge la nivelul la care macar lumea noastra sa fie vesela.
Pe de alta parte, trebuie sa existe si oameni care sa bata pasul pe loc. Fara ei ne-ar fi greu sa ne dam seama ca noi ne miscam.
Ce frumos! multumesc de raspuns. Haven’t put it that way!
La fel ca si Tiberiu.Florea inaintea mea, cred si eu ca ai exagerat pe alocuri. Dar atunci cum sunt cei care fac ce nu le place 40 ani de munca, dupa care au o pensie de tot rasul? Oricum in cei 10 ani in care sa zicem ca trag tare, eu personal am grija si de celalalte laturi ale vietii, de exemplu. Iar ideea ca nu vei face nimic dupa 10 ani e intr-adevar utopica. Stiu cazuri care au ajuns la stadiul ala, si se plictisesc de moarte. S-au apucat de munca din nou.
In viata faci si lucruri care nu iti plac, parerea mea – indiferent ca vrei sa nu. Cine spune ca face si a facut 100% doar ce ii place e un mare mincinos.
Marius: conteaza cand ai inceput. cei care fac deja ce nu le place de 40 de ani au inceput intr-o perioada in care nu aveau alternative. In momentul asta exista alternative. Si stiu multi oameni care fac DOAR ce le place si o duc bine, sunt fericiti. Deci se poate :)