Momentul in care realizezi ca e in regula sa iti asumi riscuri e un moment cu totul special. Riscurile asumate pot genera explozii de entuziasm si pot provoca foarte usor shift-uri de mentalitate, de paradigme. In plus, iti pot da sentimentul de king of the world foarte rapid: “Am toate lucrurile astea. Un om obisnuit ar sta intr-un loc caldut, in zona de confort, ar intoarce situatia pe toate partile, ar analiza. Eu, iata, mi-am asumat un risc. Deci, macar din punctul asta de vedere, am sarit din medie.”
Iar de sarit din medie, toti vrem sa sarim. Doar ca unii vrem ca si ceilalti sa vada ca suntem diferiti, altii ne multumim cu a sti noi ca suntem. Asadar, sigur de brass balls avem nevoie pentru a ne asuma riscuri?
Momentul de euforie dupa ce ti-ai asumat un risc are o durata direct proportionala cu amploarea pericolului. Unii sunt mai dependenti de adrenalina decat altii si cauta mereu probleme in care sa se bage doar pentru a avea ce sa rezolve.
Eu sunt genul de om care intoarce situatia pe toate partile, se gandeste inainte sa actioneze la zeci de scenari, intodeauna are un plan B, chiar si C. Nu pot sa spun ca nu au existat si excepti pentru ca exista si situatii in care trebuie sa iei mai multe decizi importante si nu reusesc sa desfac firul in patru pentru fiecare dintre ele si astfel trebuie sa iti asumi si riscuri.
true :)
Cred ca dependenta de adrenalina e cat se poate de reala… Si placerea de a avea mereu probleme (pe domeniile favorite…), cat se poate de riscante, pe care sa le rezolvi…
La antipod ii vad pe cei care-si planifica minutios orice miscare si care nu risca nimic, daca nu au beneficii clare, mai ales materiale…
Un tandem rutina-risc, cu proportii dupa gustul fiecaruia…
………………………………………………………………………………………..
Sarbatori fericite!
Hristor a Inviat ! Sarbatori fericite Andrei si cat mai multe realizari in viitor..
Keep it real :)>-
Salut tuturor,
E cool sa ai plan. Te ajuta sa executi coerent, unitar, cu tinta precisa, beneficii clare si alte filozofii. Ceea ce e mai complicat este ca unii asteapta momentul oportun — ca sa nu zic perfect — pentru a actiona in indeplinirea planului, in a face macar primul pas.
Cu cat amanam sa decidem pe baza stomacului, adica rationalizam cu capu’, cu atat mai mult ne antrenam in a ramane in zona de comfort, care pune frana dezvoltarii noastre, invatzarii.
Cele mai tari alegeri pe care le-am facut riscand au fost, sa ma casatoresc, sa plec la Constanta, sa plec de la jobul de-acolo, sa vin la Bucuresti, la Connex, sa plec la Microsoft, sa trec de la consultanta la vanzari, sa trec de la vanzari la coaching, sa las BMW-ul si costumele italienesti pe care le purtam la MS ca sa fiu Coach, sa-mi iau casa la tzara…
Mutumesc pentru oportunitate, m-am inspirat si energizat, eu pe mine ma… :), totul de la postul acesta, de pe un sit la care s-a facut referire pe Empower, printr-un link broken, pe care am insistat sa-l rezolv cumva… O sa-mi scriu varianta in Engleza pe blogul meu de biz… ;-)
Interesant lucreaza Dumnezeu, cu temerarii.
Risc deci ma inspir si creez…
Multumesc Doamne, multumesc sfinte Andrei. ;-)
Off topic: Andrei, prin e-mail nu ne mai oferi abonare?
Mihnea, am sa ofer insa sunt anumite lucruri (pe care tu le stii foarte bine) care m-au cam tinut ocupat in ultima perioada si nu prea am avut timp de blogul personal.
Ioan Nicut: ma inclin :)