N-am mai scris de mult timp despre ce citesc; mi s-a parut ca ce citesc e doar treaba mea, nu si-a voastra. :)
Insa imi dau seama ca vreau sa reiau obiceiul si nu ma intreb prea mult “de ce”. Poate ca, asa cum spunea Paler, o fac pentru “a ma justifica in ochii copilului care am fost”. Evident, adaptat la societatea de azi.
Citesc “The Power of Now”, a lui Eckhart Tolle, iar paragraful de mai jos vorbeste despre valoarea cuvintelor.
“[…] nor any other word can define or explain the ineffable reality behind the word, so the only important questions is whether the word is a help or a hinderance in enabling you to experience THAT toward which it points. Does it point beyond itself to that transcendental reality, or does it lend itself too easily to becoming no more that an idea in your head that you believe in, a mental idol?”
Marturisesc ca si eu, de prea multe ori, le valorizez parca mai mult decat ar trebui. Nu e un defect profesional, nu m-am considerat niciodata ca fiind un “comunicator”, spre deosebire de multi colegi de industrie care se identifica cu asta. Insa, in ciuda limbajului pe alocuri greoi al lui Tolle, imi place. Sunt multe momente in care cuvintele apasa prea puternic. Si cred ca merita sa ne intrebam in defavoarea a ce.